Rugăciune a Sf Vasile cel Mare (la Catisma a unsprezecea)

Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea nestricăcioasă a cunoștinței Dumnezeirii Tale și deschide ochii sufletului nostru spre cunoașterea evangheliceștilor Tale propovăduiri; pune între noi și frica fericitelor Tale porunci, ca astfel călcând cu totul poftele trupești, viață duhovnicească să petrecem, cugetând și făcând toate cele ce sunt plăcute Ție. Că tu ești luminarea și sfințirea și mântuirea sufletelor noastre și Ție slavă înălțăm:Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune a Sf Vasile cel Mare (la Catisma a noua)

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Care singur știi suferința ticălosului meu suflet și leacul acesteia, tămăduiește-l cum știi, după mulțimea milei Tale și a îndurărilor Tale! Căci din faptele mele nu-i cu putință a pune peste el alifie, nici untdelemn, nici legături. Ci Tu, Cel ce ai venit să chemi la pocăință, nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, ai milă și îndurare și Te milostivește spre dânsul; rupe zapisul faptelor mele celor rele și urâte și mă povățuiește la calea cea dreaptă, ca umblând în adevărul Tău, să pot scăpa de săgețile vicleanului și așa să stau fără de osândă înaintea înfricoșătorului Tău divan, slăvind și lăudând preasfântul Tău nume, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune a Sf Vasile cel Mare (la Catisma a opta)

Doamne, îndurate și milostive, ascultă rugăciunea mea și ia aminte la glasul cererii mele: Fă cu mine semn spre bine, povățuiește-mă pe calea Ta, ca să umblu întru adevărul Tău! Veselește inima mea ca să se teamă de numele Tău cel sfânt; că mare ești și faci minuni. Tu singur ești Dumnezeu și nu este asemenea Ție, între dumnezei, Doamne: puternic întru milă și bun întru tărie, spre a ajuta și a mângâia și a mântui pe toți cei ce nădăjduiesc întru numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Rugăciune a Sf Vasile cel Mare (la Catisma a șaptea)

Doamne, Dumnezeul meu, ca un bun și de oameni iubitor, multe mile ai făcut cu mine, pe care nu mă așteptam să le văd. Cu ce, oare, voi răsplăti bunătățile Tale, Doamne, Doamne al meu? Mulțumesc numelui Tău celui mult lăudat, mulțumesc milostivirii Tale celei negrăite ce o ai spre mine, mulțumesc îndelungii Tale răbdări celei neasemănate, și Te rog sprijinește-mă și de acum înainte și mă ajută! Ferește-mă, Stăpâne al tuturor, ca să nu mai greșesc înaintea Ta! Că Tu cunoști alunecarea cea lesnicioasă a firii mele. Tu știi nepriceperea mea, Tu cunoști cele făptuite de mine, cele întru cunoștință și întru necunoștință, cele de voie și cele fără de voie, cele din noapte și cele din zi, cele cu mintea și cu gândul. De aceea, ca un Dumnezeu bun și de oameni iubitor, șterge-le, Preabunule Doamne, cu roua milei Tale și ne mântuiește, pentru Sfânt numele Tău, cu judecățile care știi! Pentru că Tu ești lumina și adevărul și viața și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune a Sf Vasile cel Mare (la Catisma a șasea)

Mulțumim Ție, Doamne, Dumnezeul nostru, pentru toate facerile tale de bine, pe care ni le-ai arătat nouă, nevrednicilor, din vârsta cea dintâi, până întru aceasta de acum, pentru care le știm și pentru care nu le știm, pentru cele arătate și pentru cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă, cu lucrul și cu cuvântul. Cel ce ne-ai iubit până într-atât, încât și pe însuși Fiul Tău, Cel Unul-Născut, L-ai dat pentru noi, învrednicește-ne ca și noi să ne facem vrednici de dragostea Ta! Dă-ne nouă înțelepciune prin cuvântul Tău și prin frica Ta insuflă-ne tărie, cu puterea cea de la Tine! Și orice am greșit, cu voie sau fără de voie, iartă-ne și nu ni le socoti! Păzește sufletul nostru sfânt și-l pune înaintea divanului Tău, având știință curată și sfârșit vrednic de iubirea de oameni a Ta. Adu-Ți aminte, Doamne, de toți cei ce cheamă întru adevăr numele Tău, de toți cei ce ne voiesc binele și de toți cei ce ne voiesc răul, că toți suntem oameni și deșertăciune e tot omul. Și ne mai rugăm Ție, Doamne, dăruiește-ne marea milă a milostivirii Tale.

Rugăciunea de sâmbătă





Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu și veșnic Dumnezeule, cunosc cu adevărat că păcatele mele nu poate nici condeiul să le scrie, nici limba să le povestească, nici mintea să le priceapă, căci sunt fără număr și covârșesc stelele cerului și nisipul mării. Pentru aceea Te rog în această zi, întru care Te-ai pus în groapă de Iosif și Nicodim, și Te-ai pogorît în iad cu sfântul și îndumnezeitul Tău suflet, și ai izgonit întunericul de acolo cu lumina Dumnezeirii Tale, și ai adus bucurie mare strămoșilor noștri, și i-ai mântuit dintru acea cumplită robie și i-ai suit în rai, îngroapă și păcatele mele și gândurile mele cele rele și cugetele mele cele viclene în groapa uitării, pentru ca să piară din mintea mea și să nu mai stea vii să lupte sufletul meu; și să mă curățești de astăzi înainte de urâtele și necuratele lucruri ale mele, și luminează întunecatul iad al inimii mele, și îndepărtează întunericul păcatelor mele, și suie mintea mea la cer, pentru ca să mă bucur de fața Ta.



 

Așa, Doamne, primește rugăciunea mea ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a născut, și Te-a ținut, și Te-a aplecat și Te-a crescut, care auzea învățăturile Tale și se bucura, care vedea minunile Tale și se veselea duhul ei, care căuta fața Ta cea sfântă și se bucura sufletul ei, care Te-a văzut pe cruce pironit între doi tâlhari, și de durerile Tale i s-a rănit inima, care împreună cu învățăceii și cu mironosițele Te-a pus în mormânt, care Te-a văzut a treia zi din morți înviat, și la înălțarea Ta Te-a văzut suindu-Te de pe pământ la cer, însoțit de sfinții Tăi îngeri.



Încă, Doamne, și pentru dragostea sfinților Tăi, care Te roagă împreună cu toți pentru toată lumea, fă milă și cu cei vii, și cu cei morți, către care zic și eu nevrednicul: O, fericiți oameni ai lui Dumnezeu, nu încetați a vă ruga ziua și noaptea lui Dumnezeu pentru noi ticăloșii și păcătoșii, care pururea îi greșim cu atâtea nenumărate păcate; aduceți-vă aminte că și voi ați călătorit, ca și noi, întru această lume, ispitiți și depărtați de cei răi, și aveați trebuință de darul lui Dumnezeu, care cu multe lacrimi l-ați cerut atuncea și l-ați câștigat și v-ați slujit de dânsul, și stăruiți, sfinții lui Dumnezeu, să se facă și la noi acum asemenea, că ne trebuie foarte darul și ajutorul lui Dumnezeu, și nu îl avem, nici îl aflăm, căci nu-l cerem precum se cade și precum vrea Dumnezeu și legea Lui; voi vedeți și socotiți ce trebuiește în Biserica lui Dumnezeu, și ce lucru lipsește fieștecărui om. Drept aceea, cereți-l de la Dumnezeu la vreme și nu încetați niciodată rugându-vă, pentru ca să câștige pururea prin rugăciunile voastre păcătoșii iertarea, săracii ajutorul, întristații mângâierea, bolnavii sănătatea, nebunii înțelepciunea și turburații liniștea, cei depărtați ocrotirea, și toți împreună darul lui Dumnezeu și folosul cel sufletesc în mărirea lui Dumnezeu, Celui ce în Treime se laudă, Căruia I se cuvine cinstea și închinăciunea în veci. Amin.




(Icoanele sunt preluate de pe : http://calindragan.wordpress.com/ , http://logos.med/, http://www.coletieicoane.blogspot.com/ si  http://www.icoaneortodoxe.com/)

(Rugăciunea e preluată din: Carte de rugăciuni, tipărită cu binecuvântarea ÎPS Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, Cluj, 1976)

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, dulcele Mântuitor al sufletului meu, mărturisesc înaintea Ta întru această zi a răstignirii Tale, întru care ai pătimit și ai luat moarte pentru păcatele noastre pe cruce, că eu sunt cel ce te-am răstignit prin păcatele mele cele multe și prin fărădelegile mele cele rele. Pentru aceea mă rog bunătății Tale celei nespuse, să mă faci și pe mine părtaș sfintelor Tale Patimi, cinstitelor rane și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să mă învrednicesc prin darul Tău să rabd și eu asemenea pentru dragostea Ta, precum Tu, cel milostiv, le-ai răbdat pentru mântuirea mea, întărindu-mă întru aceata pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut, când Te-au răstignit nemulțumitorii iudei. Întărește-mă drept aceea, Doamne, să ridic cu bucurie de astăzi înainte crucea Ta cu mare pocăință. Și pentru urâciunea cugetelor și voințelor mele celor rele sădește în inima mea întristarea morții Tale, să o simt, precum o a simțit iubita Ta Maică, învățăceii Tăi și femeile purtătoare de mir, ce stau lângă crucea Ta, și îmi luminează simțirile mele sufletești, pentru ca să se miște și să cunoască moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut zidirile cele neînsuflețite, când s-au mișcat la răstignirea Ta, și mai vârtos cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios și Ți s-a plecat, de l-ai așezat în rai. Dă-mi, Doamne, și mie tâlharului celui rău darul Tău, precum ai dat atuncea aceluia, și-mi iartă păcatele pentru sfintele Tale Patimi și mă pune cu bună întoarcere și pocăință, împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu și Ziditor ce-mi ești. Asemenea fă și la toți creștinii vii și morți, precum Ție Ți se roagă în toate zilele sfânta Ta Biserică, și le lasă lor păcatele și-i învrednicește pe ei împărăției Tale, pentru ca să vadă lumina Ta și să Te mărească. Mă închin crucii Tale, Hristoase, și zic către dânsa pentru dragostea Ta: „Bucură-Te, cinstită cruce a lui Hristos, că tu ai mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus pironit; bucură-te, pom binecuvântat, pentru că ai ținut rodul vieții ce ne-a izbăvit din moartea păcatului; bucură-te, drugul cel tare ce ai sfărâmat ușile iadului, bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis ușa raiului; să mă bucur și eu pentru că văd pe vrăjmașii tăi surpați pe jos și pe prietenii tăi împărățind în ceruri, pe vrăjmașii tăi biruiți de povara ta și pe creștinii ce ți se închină, înarmați cu puterea ta.”

O, răstignitul meu, Hristoase, cît ai pătimit pentru noi! O, câte rane ai răbdat pentru păcatele noastre pentru ca să ne dai încă pilda adevăratei răbdări! Drept aceea, cum pot să fug de cruce, văzând pe Dumnezeul meu ridicat pe ea, să-mi pară greu de cazne văzând pe Stăpânul meu că le iubește și le cere și le socotește sieși de mare mărire? Rușine-mi este cu adevărat, de mă voi întrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii sau pentru ispitele ce-mi aduc vrăjmașii: trupul sau gândul meu cel rău, sau pentru sărăcia și bolile ce-mi vin din depărtarea lui Dumezeu de la mine pentru păcatele mele. De vreme ce acestea toate le trimite Dumnezeu, pentru ca să mă apropiu de El mai mult și pentru ca să-L măresc, și mă pedepsește în această viață pentru binele meu, și pentru ca să mă odihnesc cu mai multă mărire întru împărăția Lui, și de vreme ce este așa, înmulțește-mi, Doamne, ostenelele, ispitele și durerile mele, numai să-mi înmulțești împreună și să-mi prisosești răbdarea, puterea, mulțumita și binecuvântarea la câte patimi mi s-ar întâmpla; pentru că știu că sunt neputincios de nu mă vei întări, orb de nu mă vei lumina, legat de nu mă vei dezlega, fricos de nu mă vei face îndrăzneț, rău de nu mă vei preface, pierdut de nu mă vei cerca, rob de nu mă vei răscumpăra cu bogata și dumnezeiasca Ta putere, și cu darul Sfintei Tale cruci, căreia mă închin și o măresc acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

(Icoanele și  imaginea Sf. Cruci sunt preluate de pe : http://coletieicoane.blogspot.com/, iar rugăciunea din: Carte de rugăciuni, tipărită cu binecuvântarea ÎPS Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, Cluj, 1976)