Când Dumnezeu a rostit „Să fie lumină!”
eu cred că s-a gândit și la această zi.
Puțină pulbere de zăpadă se scutură de pe o creangă
iar copilul odihnindu-se la rădăcinile acestei grădini
tresare și deschide ochii.

de-aceea azi e sărbătoarea ei,
azi cântă peste brațele întinse.
Copilul se înalță, zâmbește, îmi spune:
„Vezi, mohorârea e tușa strălucirii, foița cea
de aur. Sărbătoarea e azi.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu