De Sfântul Ap. Întâi Mc. și Arhid. Ștefan, un cântec din tezaurul tradiției suedeze: Staffan var en stalledräng

Astăzi, în Suedia, se obișnuiește ca acest cântec foarte frumos, care aparține tradiției populare vechi, și este clar inspirat de sărbătoarea creștină a Sf Ștefan să se cânte de Sfânta Lucia (13 decembrie), care e o sărbătoare foarte mare aici, din păcate într-o formă foarte secularizată.

De Sfânta Lucia se fac procesiuni, fetele sunt „Lucii, ”iar băieții sunt „steluțari”, probabil personificări ale celor trei crai de la răsărit („stjärngossar”), îmbrăcați în straie lungi, albe, împodobiți cu stele. In acest film, fata din mijloc, îmbrăcată cel mai frumos și cu o coroană de trei lumini pe cap „este” Lucia, Interesant e că între calendarul iulian și cel gregorian e o diferență de 13 zile, ceea ce face ca Sf Lucia să cadă după calendarul vechi cu o zi înainte de cum sărbătorim noi Sf. Ștefan.

În orice caz, toată perioada dinainte de Crăciun, deci și Sărbătorirea Sfintei Lucia, deși de sine stătătoare, stă sub semnul mai cuprinzător al Crăciunului, vestirea victoriei Luminii asupra întunericului, odată cu venirea Mântuitorului între noi.

Textul suedez și traducerea lui în engleză

STAFFAN VAR EN

STALLEDRÄNG

Traditional (Småland)

Staffan var en stalledräng.

Vi tackom nu så gärna.

Han vattna' sina fålar fem,

Allt för den ljusa stjärna.

Ingen dager synes än,

Stjärnorna på himmelen de blänka.

Två de voro röda,

Vi tackom nu så gärna.

De tjänte väl sin föda.

Allt för den ljusa stjärna.

Ingen dager synes än,

Stjärnorna på himmelen de blänka.

Två de voro vita,

Vi tackom nu så gärna.

De va de andra lika.

Allt för den ljusa stjärna.

Ingen dager synes än,

Stjärnorna på himmelen de blänka.

Den femte han var apelgrå,

Vi tackom nu så gärna.

Den rider själva Staffan på.

Allt för den ljusa stjärna.

Ingen dager synes än,

Stjärnorna på himmelen de blänka.

Innan hanen galit har,

Vi tackom nu så gärna.

Staffan uti stallet var.

Allt för den ljusa stjärna.

Ingen dager synes än,

Stjärnorna på himmelen de blänka.

Innan solen månd' uppgå,

Vi tackom nu så gärna.

Betsel och gullsadel på.

Allt för den ljusa stjärna.

Ingen dager synes än,

Stjärnorna på himmelen de blänka.

Staffan rider till källan,

Vi tackom nu så gärna.

Han öser upp vatten med skällan,

Allt för den ljusa stjärna.

Ingen dager synes än,

Stjärnorna på himmelen de blänka.

Traducerea englezească:

Staffan was a stable lad.

Thanks now to the Lord.

He watered his five horses,

All for the bright star.

No dawn can be seen yet,

The stars in the sky twinkle.

Two of them were red

Thanks now to the Lord.

They earned their keep,

All for the bright star.

No dawn can be seen yet,

The stars in the sky twinkle

Two of them were white.

Thanks now to the Lord.

They looked like the others,

All for the bright star.

No dawn can be seen yet,

The stars in the sky twinkle.

The fifth one was dapple-grey,

Thanks now to the Lord.

Staffan himself rides this horse

All for the bright star.

No dawn can be seen yet,

The stars in the sky twinkle.

Before the rooster crows,

Thanks now to the Lord. 

Staffan is in the stable,

All for the bright star.

No dawn can be seen yet,

The stars in the sky twinkle.

Before the sun rises,

Thanks now to the Lord.

The bit and the saddle will be put on,

All for the bright star.

No dawn can be seen yet,

The stars in the sky twinkle.

Staffan rides to the well,

Thanks now to the Lord.

He collects water with his scoop,

All for the bright star.

No dawn can be seen yet,

The stars in the sky twinkle.


Textul care se cântă în filmulețul de mai sus e însă o versiune simplificată, sărăcită, aproape golită de conținutul plin de simboluri al versurilor din tradiția veche, în care central devine îndemnul la veselie:

„Băieți, să ne veselim
 O singură dată pe an avem un Crăciun plin de bucurii!

 Acum focul arde în fiece vatră, fiece vatră, fiece vatră,
cu terci și porc de Crăciun, porc de Crăciun, porc de Crăciun
Stelele strălucesc atât de clar
Băieți, să ne veselim
O singură dată pe an avem un Crăciun plin de bucurii!"

Staffan var en stalledräng, stalledräng, stalledräng.
Han vattnade sina fålar fem, fålar fem, fålar fem.
Stjärnorna de tindra så klara.
Gossar, låt oss lustiga vara!
En gång blott om året så en fröjdefull jul vi få.

Femte fålen apelgrå, apelgrå, apelgrå,
den rider väl Staffan själv uppå, själv uppå, själv uppå.
Stjärnorna de tindra så klara.
Gossar, låt oss lustiga vara!
En gång blott om året så en fröjdefull jul vi få.

Nu är eld i varje spis, varje spis, varje spis,
med julegröt och julegris, julegris, julegris.
Stjärnorna de tindra så klara.
Gossar, låt oss lustiga vara!
En gång blott om året så en fröjdefull jul vi få.

Căutați pe Domnul, toți ce smeriți din țară, care săvârșiți faptele legii Domnului; căutați dreptatea, căutați smerenia; poate veți fi feriți de ziua mâniei Domnului (Sfânta Scriptură: Sofonie)

Capitolul 1 (Proorocie împotriva lui Iuda și a Ierusalimului. Ziua mâniei Domnului)

1.Cuvântul Domnului care a fost către Sofonie, fiul lui Cuși, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Iezechia, în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda
2. „Voi nimici totul de pe fața pământului”, zice Domnul.
3. „Voi nimici oamenii și dobitoacele, păsările cerului și peștii mării! Voi face să se poticnească nelegiuiții și voi pierde pe oameni de pe fața pământului”, zice Domnul.
4. „Și voi întinde mâna Mea împotriva lui Iuda și împotriva tuturor locuitorilor din Ierusalim și voi distruge din locul acesta pe Baal până la ultimele lui rămășițe, numele slujitorilor săi, împreună cu ai preoților;
5. Și pe toți cei ce se închină, pe acoperișuri, oștirii cerului, și pe toți cei ce slăvesc pe Domnul, dar se jură și pe Milcom;
6. Pe cei ce se întorc de la Domnul, și cei care nu-l caută pe Domnul și nu năzuiesc spre El.”
7. Tăceți toți înaintea Domnului Dumnezeu, că aproape este ziua Lui, că Domnul a pregătit ospăț și a sfințit pe cei chemați ai Lui!
8.Și în ziua ospățului voi pedepsi pe căpetenii și casa regelui și pe toți cei care se îmbracă în veșminte străine;
9. Voi pedepsi pe cei care sar peste prag și umplu casa stăpânilor lor de silnicie și viclenie.
10. Și se va ridica în ziua aceea un strigăt de la Poarta Peștilor, urlete din cetatea cea nouă și mare larmă peste coline.
11. Urlați voi, locuitori ai Macteșului, căci toți cei care fac negoț sunt nimiciți și cei care sunt cântători de argint sunt distruși.
12. Și în ziua aceea, voi scormoni Ierusalimul cu făclii și voi pedepsi pe toți cei care zac pe drojdia lor și zic în inima lor: „Dumnezeu nu face nici bine, nici rău!”
13. Pentru aceasta, averea lor va fi distrusă și casele lor pustiite; și vor zidi case, dar nu le vor locui; vor sădi vii, și din vinul lor nu vor bea.
14. Aproape este ziua cea mare a Domnului, aproape este și zorește într-una. Se aude venind ziua Domnului! Viteazul va țipa groaznic atunci.
15. Zi de mânie este ziua aceea, zi de strâmtorare și de jale, zi de pustiire și de nimicire, zi de întuneric și de beznă, zi de nori și de negură;
16. Zi cu sunet de trâmbiță și de strigăte de război împotriva cetăților întărite și a turnurilor înalte.
17. Voi strâmtora pe oameni și vor merge ca orbii, căci împotriva lui Dumnezeu au săvârșit păcate; sângele lor vărsat ca fi ca pulberea și trupurile lor ca gunoiul.
18. Nici aurul, nici argintul nu vor putea să-i izbăvească în ziua mâniei Domnului, căci tot pământul va fi mistuit de focul mâniei Lui; căci El va distruge, da, va pierde într-o clipă pe toți locuitorii pământului.

Cap. 2 Îndemn spre pocăință. Mustrarea neamurilor

1. Umblă după lege și fii cu rânduială, neam fără rușine.
2. Până a nu vă toca mânia mărunt ca paiele, până să nu ajungă la voi aprinderea mâniei Domnului, pînă să nu vină la voi ziua întăririi Domnului.
3. Căutați pe Domnul, toți ce smeriți din țară, care săvârșiți faptele legii Domnuuli; căutați dreptatea, căutați smerenia; poate veți fi feriți de ziua mâniei Domnului.
4. Căci Gaza va fi părăsită și Asalonul dărâmat; în miezul zilei va fi scos poporul din Așdod și Ecronul va fi ras de pe pământ.
5. Vai vouă, locuitori ai ținutului de lângă mare, din neamul Cheretienilor! Cuvântul Domnului se îndreaptă către voi! Îți voi face atâta pagubă Canaane, țară a Filistenilor, că nu va mai rămâne nici un locuitor!
6. Și ținutul cel de lângă mare, Cheretul, va ajunge pășune pentru ciobani și târle pentru oi.
7. Și va fi o bucată de pământ lângă mare pentru cei rămași din Iuda, unde își vor paște turmele; seara se vor sălășlui în casele din Ascalon, căci Domnul Dumnezeul lor îi va cerceta și îi va întoarce din robie.
8. Am auzit de defăimarea Moabului și de batjocorirea fiior lui Amon, care au defăimat poporul Meu și își măreau țara în paguba hotarelor lui.
9. Pentru aceasta, viu sunt Eu, zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, că Moabul va fi ca Sodoma și fiii lui Amon ca Gomora, un loc plin de mărăcini, o ocnă de sare și o pustietate pentru totdeauna. Cei rămași din poporul Meu îi vor jefui și pe cei scăpați cu viață îi vor stăpâni.
10. Iată ce li se va întâmpla din pricina semeției lor, pentru că au batjocorit și s-au trufit împotriva poporului Domnului Savaot.
11. Atunci Domnul va fi înfricoșător pentru ei, căci El va distruge pe toți dumnezeii pământului și înaintea Lui se vor închina locuitorii ținuturilor celor mai de departe, fiecare din locul său.
12. Și voi, Etiopienilor, veți fi doborâți de sabia Mea la pământ!”
13. Atunci El va întinde mâna Sa și spre miazănoapte și va nimici Asiria, va pustii Ninive și o va preface în pustietate.
14. În mijlocul cetății vor sălășlui turmele și toate dobitoacele pământului. Și pelicanul, ca și ariciul vor sta pe capetele stâlpilor din ea; vuietul vântului se va auzi la ferestre și pustiul se va întinde până pe prag, căci lemnăria de cedru a fost smulsă din loc.
15. Iată cum a ajuns cetatea cea veselă care stătea fără grijă și care zicea în sine: „Eu sunt și nici una nu mai este ca mine!” Cum a fost pustiită și prefăcută în culcuș pentru dobitoace! Oricine va trece pe lângă ea va fluiera și va arăta cu mâna.

Cap. 3: Mustrarea Iudeilor pentru fărădelegi; făgăduința izbăvirii

1. Vai de cetatea răzvrătită și pîngărită, cetatea asupririi!
2. N-a luat aminte la nici un semn, și n-a primit nici o dojană; în Domnul nu și-a pus nădejdea și nici nu s-a apropiat de Dumnezeul ei.
3. Căpeteniile ei sunt, în mijlocul ei, lei care răcnesc; judecătorii ei, lupi de seară care nu păstrează nimic pentru a doua zi;
4. Proorocii sunt oameni ușuratici, vicleni; preoții pângăresc cele sfinte și calcă legea.
5. Domnul este drept în mijlocul ei și nu face nici o strâmbătate; în fiecare dimineață El dă la lumină dreptatea; El nu lipsește niciodată și nici nu cunoaște nedreptatea.
6. Nimicit-am neamurile, pustiit-am turnuriloe lor, ulițele le-am lăsat goale și fără nici un trecător; cetățile lor au fost pustiite și n-a mai rămas în ele nici un locuitor.
7. Și am zis: „Acum te vei teme de Mine și te vei lăsa învățată și locașul tău nu va mai fi nimicit așa precum am hotărât!” Dar ei mai vârtos se sileau să facă fapte și mai nelegiuite.
8. Pentru aceasta, așteptați-mă, zice Domnul, pînă în ziua când mă voi scula ca mărturie! Căci gândul Meu este să strâng laolaltă toate neamurile și să adun regatele, ca să vărs peste ele întărâtarea Mea și iuțimea urgiei Mele. Și tot pământul va fi mistuit de văpaia mâniei Mele.
9. Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toate să se roage lui Dumnezeu și cu râvnă să-i slujească Lui.
10. Din ținuturile de cealaltă parte a fluviilor Etiopiei, închinătorii mei, risipiții Mei, Îmi vor aduce prinoase.
11. În ziua aceea nu te vei mai rușina de toate faptele tale cu care ai păcătuit împotriva Mea, căci atunci voi da la o parte pe cei ce petrec  în chip trufaș, iar tu nu te vei mai îngâmfa în muntele cel sfânt al meu.
12. Și voi lăsa în mijlocul tău un neam smerit și sărac, care va nădăjdui întru numele Domnului.
13. Cei care vor mai rămâne din neamul lui Israel nu vor săvârși nedreptate și nu vor grăi cuvânt de minciună și nu se va afla în gura lor limbă vicleană. Ci ei vor putea să mănânce și să se odihnească, fără să se teamă de cineva.
14. Bucură-te, fiica Sionului, saltă de veselie, Israele; veselește-te și te bucură din toată inima, fiică a Ierusalimului!
15. Căci Domnul a înlăturat judecățile rostite împotriva ta și a întors pe vrăjmașii tăi. Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; tu nu vei mai vedea nici o nenorocire.
16. În ziua aceea se va zice Ierusalimului: „Nu te teme, Sioane, căci mâinile tale nu vor slăbi.
17. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un izbăvitor puternic. El se va bucura foarte de tine și în dragostea Lui va tresălta și va cânta de bucurie pentru tine.
18. Voi strânge laolaltă pe cei ce sunt întristați și fără sărbători, și vor fi iarăși dintre ai tăi, deși ocara apasă asupra lor.
19. Și în ziua aceea voi stârpi pe toți asupritorii tăi, voi izbăvi pe cei care șchiopătează și pe cei izgoniți îi voi strânge de pe drumuri, și îi voi face de laudă și cu nume, în ținuturile în care fuseseră făcuți de ocară.
20. În vremea aceea vă voi aduce înapoi. Și în clipa în care vă voi aduna vă voi face de laudă și cu nume la toate popoarele pământului, când în fața lor voi întoarce din robie pe robii voștri”, zice Domnul.

În căutarea drumului pierdut (TVR 1, 6 octombrie 2010)

Blogul lui RAFAEL UDRIŞTE: ÎN CĂUTAREA DRUMULUI PIERDUT: "TVR1, Semne, 6 octombrie 2010, ora 7.55Pornind de la necesitatea însănătoşirii morale a societăţii româneşti prin inocularea cu insistenţă ..."

Rugăciune a Sf. Vasile cel Mare (la Catisma întâia)

Stăpâne atotputernice și necuprins, Putere începătoare de lumină și nepătrunsă, Părintele Ființei celei ipostatice și Purcezătorul Duhului Tău celui de o putere, Care pentru îndurările milostivirii  și pentru negrăita bunătate nu ai trecut cu vederea firea omenească cea cuprinsă de întunericul păcatului, ci dumnezeieștile lumini ale sfintelor Tale învățături le-ai strălucit în lume mai întâi prin lege și prin prooroci, iar mai apoi prin Însuși Fiul Tău cel Unul-Născut, Care ai binevoit să ne răsară nouă trupește și la strălucirea luminii Tale să ne povățuiască; fie urechile Tale luând aminte la glasul rugăciunii noastre și ne dăruiește nouă, Doamne, cu inimă neadormită și trează să petrecem toată noaptea acestei vieți așteptând venirea Fiului Tău și Dumnezeului nostru, Judecătorul tuturor, nu culcați și dormind, ci priveghind și cugetând la lucrarea poruncilor Tale să ne aflăm, și întru bucuria Lui împreună să intrăm, unde este glasul cel neîncetat al celor ce prăznuiesc și nespusa dulceață a celor ce privesc frumusețea feței Tale celei negrăite. Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui celui fără de început, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

clipe de pasăre

soare zvon? pic-sămânță frunză-uscată moale-iarbă privirea unui om

Rugăciune a Sf. Vasile cel Mare (la Catisma a șaisprezecea)

Doamne Sfinte, Cel ce întru cele de sus locuiești și spre cele smerite privești și cu ochiul Tău cel a toate văzător cauți spre toată zidirea, înaintea Ta am plecat grumazul sufletului și al trupului și Ție ne rugăm, Sfinte al sfinților: tinde mâna Ta cea nevăzută din sfânt locașul Tău și ne binecuvântează pe noi pe toți! Iartă-ne greșeala cea de voie și cea fără de voie, cea cu cuvântul sau cu fapta. Dăruiește-ne nouă, Doamne, umilință, dăruiește-ne lacrimi duhovnicești din tot sufletul, pentru spălarea păcatelor noastre cele multe! Dăruiește mila Ta cea mare peste toată lumea Ta și peste noi, nevrednicii robii Tăi! Că binecuvântat și preaslăvit este numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune a Sf. Vasile cel Mare (la Catisma a douăzecea)

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, miluiește-mă pe mine, păcătosul și-mi iartă mie, nevrednicului robului Tău, câte ți-am greșit în toată vremea vieții mele până acum și orice am păcătuit ca un om, cu voie sau fără de voie, cu lucrul sau cu gândul, cu mintea sau cu gândul, din nesocotință sau din înfumurare, din multă trândăvie sau din lenevie: ori de m-am jurat pe numele Tău cel sfânt, ori de am jurat strâmb, ori de am hulit în gândul meu, ori de am ocărât pe cineva, ori de am năpăstuit, sau am întristat, sau am mâniat cu ceva, sau am furat, sau m-am desfrânat, sau am mințit, sau am mâncat pe ascuns, sau pe vreun prieten care a năzuit la mine l-am trecut cu vederea, sau pe vreun frate l-am necăjit și amărât, sau stând la rugăciune  și la cântare, mintea mea cea rea a alunecat spre răutăți; sau m-am desfătat peste cuviință, sau am râs nebunește, sau am spus glume, sau m-am trufit, sau la măriri deșarte m-am gândit, sau la frumusețe deșartă am privit și m-am biruit de ea, sau am bârfit, sau m-am lenevit la rugăciune, sau porunca duhovnicului nu am păzit, sau vorbe deșarte am grăit, sau altceva rău am făcut, sau acestea toate și mai mult decât acestea am făcut și nu le mai țin minte, miluiește-mă, Doamne, și mi le iartă toate, ca un bun și de oameni iubitor, ca în pace să adorm și să dorm, cântând, binecuvântând și slăvindu-Te pe Tine, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, Amin.

Rugăciune a Sf. Vasile cel Mare (la Catisma a treisprezecea)

Doamne Sfinte, Cel ce locuiești întru cele înalte și cu ochiul Tău cel a toate văzător privești spre toată zidirea, înaintea Ta am plecat grumazul sufletului și trupului și Ție ne rugăm, Sfinte al Sfinților: tinde-ți mâna Ta cea nevăzută din sfânt Locașul Tău și ne binecuvintează pe noi pe toți. Și orice Ți-am greșit Ție cu voie sau fără de voie, ca un Dumnezeu bun și iubitor de oameni, iartă, dăruindu-ne și bunătățile Tale cele din lume! Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

nu te grăbi

singură cu Tine 

în mine au crescut copacii unii peste alții

nu vorbi pe jumătate nu te grăbi

cerul e

Te-am rugat să îmi hrănești durerea fericită

și m-ai ascultat: cioturile își văd via prelungire

un copil orb întinde mâinile

într-o binecuvântare  

Lumină printre nori

Aşa cum lumina
Pătrunde prin nori,
Prin ceaţa lor albã,
Prin aburii groşi,
Formând o cascadă
Uşoar’ aurie,
Aşa şi iubirea
Pătrunde-n durere,
În disperarea fără răspuns,
Trimite solie,
Ţese bucurie
Uşoar’ aurie
Peste pământ.

Cânt

Pe câmpia lină
Sub un cer senin
Florile se-ngână
Întru prospețimi.

Iarba crește naltă.
Mângâind-o un vânt,
Vârfuri, flori tresaltă -
Dar la mine-n gând

Lumea e pustie,
Pe pământu-uscat
Doar o păpădie,
Un fir smuls, călcat,

Semn de întrebare
Este- mut, plăpând,
Sub înalta zare
Notă într-un cânt.

un mic voal de mac

plouă liniște
pe un punct înnoroiat
plouă cu iubire
de lac

lacul se-ntinde
cuprinde
cerul uitat

ploaia se stinge
pe mal înălțat
surâsu-ți atinge
un mic voal de mac

Corul Sf. Manastiri Carmazani: Din cer senin

Părintele Dumitru Stăniloae despre căsătorie

Iată  un articol interesant preluat de pe crestinortodox.ro, al cărui autor este Părintele Stăniloae:

Casatoria ca legatura naturala pe viata intre un barbat si o femeie


Câteva spicuiri:

"Casatoria ca legatura naturala pe viata intre un barbat si o femeie se intemeiaza pe faptul ca barbatul si femeia numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa. "Nu e decat o suferinta, a fi singur". Nici Dumnezeu nu e o singura persoana. Caci in acest caz n-ar fi iubire, ba n-ar fi peste tot persoana, deci Dumnezeu. De aceea nici omul n-ar fi chipul lui Dumnezeu, daca ar fi o monada inchisa. In acest caz existenta lui ar fi un chin, daca ar mai exista peste tot."

„O căsătorie care nu-și răstignește statornic lăcomia și autosuficiența proprie și nu se depășește pe sine prin această năzuință nu e o familie creștină. După învățătura creștină, păcatul propriu al familiei de azi nu este divorțul sau lipsa de „acomodare", sau „sălbăticia spirituală", ci autoadorarea familiei, refuzul de a vedea căsătoria ca orientată spre împărăția lui Dumnezeu.

Există o pornire de a face „totul pentru familie", dacă trebuie, chiar a fura. Familia nu mai e spre slava lui Dumnezeu, ea a început să nu mai fie o intrare sacramentală în prezența Lui. Nu lipsa de sfială sfântă față de familie face ca divorțul să apară ca un proces aproape natural, ci această autoidolatrizare a familiei face ca familia modernă să se sfărâme așa de ușor; este acea identificare a familiei cu succesul și cu refuzul de a purta crucea.

O căsătorie creștină se încheie între două persoane, iar fidelitatea celor doi față de al treilea-  Dumnezeu - îi păstrează pe aceștia într-o adevărată unitate între ei și cu Dumnezeu." Propriu-zis Hristos este cel care săvârșește Taina căsătoriei, dar o săvârșește unindu-i pe cei doi în sine și ca atare El rămâne permanent ca mijloc de unire între ei. Dacă ei se despart de El, se slăbește și unitatea între ei."

Articolul se poate citi în întregime pe: http://www.crestinortodox.ro/nunta/casatoria-legatura-naturala-viata-intre-barbat-o-femeie-68990.html

Rugăciune a Sf Vasile cel Mare (la Catisma a zecea)

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat întru milă și necuprins întru îndurare, Care singur ești din fire fără de păcat, și fără de păcat Te-ai făcut om pentru noi, ascultă în ceasul de acum, această rugăciune umilită a mea. Sărac și lipsit sunt de fapte bune și inima mea s-a tulburat întru mine, iar Tu, Doamne, Prea Înalte Împărate al cerului și al pământului, știi că toate tinerețile mele le-am cheltuit în păcate și umblând după poftele trupului meu, m-am făcut bucurie demonilor și am urmat în totul diavolului, tăvălindu-mă întotdeauna în noroiul poftelor. Știi că întunecându-mi-se gândul din copilărie și până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea sfântă, ci robit fiind cu totul de poftele ce mă cuprind, m-am făcut de râs și batjocură demonilor, nesocotind nicidecum cu mintea mea, că-i nesuferită urgia mâniei Tale asupra păcătoșilor. Acum, gătită fiind gheena focului și din această pricină căzând în deznădăjduire, încă n-am venit la simțul pocăinței, ci sunt puțin și gol de dragostea Ta. Că ce fel de păcat n-am făcut eu? Ce lucru drăcesc n-am lucrat? Ce faptă grozavă și înverșunată nu am săvârșit cu sârguință și peste măsură? Mintea mi-am întinat-o cu totul prin cugetele trupești; trupul mi l-am spurcat prin împreunări de tot felul; duhul cu totul mi l-am pângărit cu învoirea la păcat; toate membrele ticălosului meu trup le-am pus să lucreze și să slujească păcatului. Cine dar nu mă va plânge pe mine, ticălosul? Cine nu mă va jeli pe mine, osânditul? Pentru că eu singur, Stăpâne, am întărîtat mânia Ta, eu singur am făcut răutate înaintea Ta, întrecând pe toți păcătoșii ce au fost în decursul veacurilor, păcătuind fără asemănare și de neiertat. Dar de vreme ce ești milostiv și mult îndurat, Iubitorule de oameni, și aștepți întoarcerea păcătoșilor, iată și eu mă arunc înaintea înfricoșătorului Tău divan și, ca și când m-aș atinge de preacuratele Tale picioare, strig din adâncul sufletului către Tine: milostivește-te, Doamne, iartă-mă, Împărate, ajută neputinței mele, fă pogorământ față de nedumerirea mea, ia aminte la rugăciunea mea și lacrimile mele nu le trece cu vederea! Primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc și rătăcit fiind, întoarce-mă; îmbrățișează-mă când mă întorc și mă iartă, căci Ție mă rog. Pentru că nu ai pus pocăința pentru cei drepți, nici iertarea pentru cei ce nu au greșit, ci ai pus pocăința asupra mea, păcătosul, pentru cele ce am lucrat spre întărâtarea mâniei Tale. Gol și descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut și să privesc înălțimea cerului, fiind copleșit de povara păcatelor mele. Ci, luminează-mi ochii inimii mele și dă-mi umilință spre pocăință și zdrobire de inimă spre îndreptare, ca astfel cu bună nădejde și cu adevărată și deplină adeverire să pășesc spre lumea cea de acolo, lăudând și binecuvântând totdeauna preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune a Sf Vasile cel Mare (la Catisma a cincea)

Dumnezeule cel drept și lăudat! Dumnezeule cel mare și puternic! Dumnezeule cel mai înainte de veci, Care asculți rugăciunea omului păcătos: ascultă-mă întru acest ceas și pe mine, Cel ce ai făgăduit să asculți pe cei ce Te vor chema întru adevăr. Să nu te îngrețoșezi de mine, cel ce am buze necurate și sunt cuprins de păcate. Nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, apucă arma și pavăza și Te scoală întru ajutorul meu! Scoate sabia și stai împotriva celor ce mă prigonesc! Ceartă duhurile cele necurate și le alungă de la fața mea, a nepriceputului!Să se depărteze de la gândul meu duhul urâciunii și al pomenirii de rău, duhul zavistiei și al vicleniei, duhul îngrozirii și al lenevirii, duhul mândriei și al oricărui fel de răutate, să mi se stingă toată aprinderea și pornirea trupească, care se stârnește prin lucrarea diavolească, să mi se lumineze sufletul și trupul și duhul meu cu lumina cunoștinței Tale celei dumnezeiești. Ca prin mulțimea îndurărilor Tale ajungând la unirea credinței, întru bărbat desăvârșit și la măsura vârstei, să slăvesc împreună cu îngerii și cu toți sfinții preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune a Sf Vasile cel Mare (la Catisma a nouăsprezecea)

Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Cel ce cu patimile Tale ai vindecat patimile mele și cu rănile Tale ai tămăduit rănile mele, dăruiește-mi lacrimi de umilință mie, celui ce mult Ți-am greșit! Împrumută trupului meu din mireasma trupului Tău celui de viață făcător și îndulcește sufletul meu cu cinstit Sângele Tău, de amărăciunea cu care m-a adăpat potrivnicul. Înalță către Tine mintea mea cea târâtă în jos și mă ridică din prăpastia pieirii! Că nu am pocăință, nu am umilință, nu am lacrimi de mângâiere, care întorc pe fii la moștenirea lor. Întunecat sunt la minte de patimile lumești, nu pot căuta spre Tine la durere, nici nu mă pot înfierbânta cu lacrimile dragostei celei către Tine. Dar, Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Vistieria bunătăților, dăruiește-mi pocăință desăvârșită și înnoiește iarăși în mine întipărirea chipului Tău! Deși eu Te-am părăsit, Tu însă nu mă părăsi! Ieși de mă caută și mă întoarce iarăși la pășunea Ta, numărându-mă iarăși cu oile cele alese ale Turmei Tale! Hrănește-mă și pe mine împreună cu dânsele, cu verdeața dumnezeieștilor Tale Taine, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.

Rugăciune a Sf Vasile cel Mare (la Catisma a paisprezecea)

Îți mulțumim,Doamne, Dumnezeul mântuirii noastre, căci toate le faci pentru binele vieții noastre. Că ne-ai odihnit în partea de noapte ce a trecut și ne-ai pus la închinarea cinstitului și slăvitului Tău nume. Pentru aceasta ne rugăm, Doamne, dă-ne nouă dar și putere să ne învrednicim a-Ți cânta Ție cu înțelegere, a ne ruga de-a pururea și totdeauna căuta la Tine, Mântuitorule și Făcătorule de bine al sufletelor noastre, lucrînd cu frică și cu cutremur la mântuirea noastră. Ascultă-ne dar, Îndurate și ne miluiește pe noi! Zdrobește sub picioarele noastre pe vrăjmașii noștri nevăzuți și războinici! Primește mulțumirile noastre cele după putere! Dă-ne dar și putere să ne deschidem gurile noastre și ne învață îndreptările Tale, că nu știm ce să cerem, nici să ne rugăm cum se cuvine, de nu ne vei povățui Tu, Doamne, cu duhul Tău cel Sfânt. Și orice am greșit până întru acest ceas, cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, lasă, curăță și iartă, Doamne, că de Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că numai Tu singur ești sfânt, ajutător puternic și sprijinitorul vieții noastre, și pe Tine Te binecuvântăm întru toți vecii. Amin.

Concertul nr 5 (Imperialul) de Ludwig van Beethoven in interpretarea lui Horowitz (2/4)

sursă: youtube

Concertul nr 5 (Imperialul) de Ludwig van Beethoven in interpretarea lui Horowitz (1/4)

sursă: http://www.youtube.com/watch?v=sdLwRu_v6vI&feature=related

pornind de la tata

sub pojghiţa neagră-cenuşie şi crăpată
un zâmbet de copil
sub zâmbetul de copil
marea
de care mamei tale îi era frică
demult s-a dus ea într-un pâlc de mesteceni
atât de argintii îi sunt cercurile
încât doar lacrimile tale le mai pot lega de noi
o aţă
cu care tragi măgăruşul
prin curtea prăfuită

mâna o întind
unde aş fi vrut să-mi fie tot
în partea noastră stângă
acolo un cal sălbatic trăgând o căruţă loveşte cu copita
mai ţii minte? nu poţi -
cînd tu cînd eu,
cât ține o moarte biruită,
ne uităm plinătatea
 
când afară plouă devii trist, te-ntorci în pat
o clipă se luminează de zi, apoi e seară
iar eu devin din nou copil
şi încă te mai ţin de mână după o zi
întreagă

Rugăciune a Sf Vasile cel Mare (la Catisma a șaptesprezecea)

Stăpâne, Doamne, Atotputernice și Făcătorule a toate, Părintele îndurărilor și Dumnezeul milei, Cel ce ai zidit pe om din pământ și l-ai arătat după chipul și asemănarea Ta, ca și prin el să se slăvească pe pământ marea cuviință a numelui Tău și care fiind căzut prin călcarea poruncii Tale, l-ai zidit iarăși a doua oară, spre mai bine, prin Hristosul Tău, și l-ai suit la ceruri, îți mulțumesc, că ai înmulțit spre mine slava Ta și nu m-ai dat vrăjmașilor mei, care caută să mă tragă cu totul în jos, în prăpastia iadului, nici nu m-ai lăsat să pier întru fărădelegile mele. Deci acum, mult-Milostive și Iubitorule de bine, Doamne, Cel ce nu voiești moartea păcătosului, ci aștepți întoarcerea lui, ca să-l primești, Cel ce ridici pe oamenii cei căzuți și tămăduiești pe cei zdrobiți, întoarce-mă și pe mine la pocăință și căzut fiind, mă ridică, și zdrobit fiind, mă vindecă. Adu-ți aminte de îndurările Tale și de bunătatea Ta cea veșnică și nemărginită și uită fărădelegile mele cele nenumărate pe care le-am săvârșit cu cuvântul și cu fapta și cu gândul; dezleagă împietrirea inimii mele și-mi dă lacrimi de umilință pentru curățirea întinăciunii cugetului meu! Ascultă, Doamne! Ia aminte, Iubitorule de oameni! Milostivește-te, îndură-te și izbăvește ticălosul meu suflet de tirania patimilor ce domnesc în mine! Să nu mă mai bântuiască păcatul și diavolul cel vrăjmaș să nu mă mai vateme, nici să mă ducă la voile lui, ci răpește-mă cu mâna Ta cea tare de sub stăpânirea lui și împărățește Tu întru mine, Bunule și Iubitorule de oameni, Doamne. Să fiu cu totul al tău, binevoind să viețuiesc de acum după voia Ta! Prin negrăita Ta bunătate dă-mi curățire inimii, pază gurii, îndreptare faptelor, cuget smerit, pace gândurilor, liniște puterilor mele sufletești, bucurie duhovnicească, dragoste curată, îndelungă-răbdare, bunătate, blândețe, credință nefățarnică și înfrînare prea cuprinzătoare, și mă umple de roadele tuturor bunătăților cu darul Preasfântului Tău Duh. Să nu mă iei la jumătatea zilelor mele, nici să-mi răpești sufletul neîndreptat și nepregătit: ci fă-mă desăvîrșit cu desăvîrșira Ta și așa mă scoate din viața aceasta, ca trecînd cu darul Tău fără de opreală începătoriile și stăpâniile întunericului, să văd și eu frumusețea cea negrăită a slavei Tale celei neapropiate, împreună cu toți sfinții Tăi, întru care s-a preaslăvit și s-a cinstit, întru tot cinstitul și de mare cuviință numele Tău, în veci. Amin.

curcubeu

durerea
un inel dantelat în jurul miezului pământului
mereu străbătută mereu curgând împreună cu ea
printre oameni cu ochii închişi ce îşi caută printre valuri un sprijin
îţi scriu simplu despre izvorul acesta
spatele cu aripi dinţate de fier se împlântă
în ţesutul fraged al poemului
înăuntru se iveşte o închisoare cât pentru răsuflarea unui copil
din tendoane şi vase de sânge terciute
din sfâşierea roşului orfan
se desprinde un curcubeu peste lumi

Rugăciune a Sf Vasile cel Mare (la Catisma a optsprezecea)

Doamne, nu mă mustra cu mânia Ta, și cu urgia Ta nu mă certa! Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu celui viu, miluiește-mă pe mine păcătosul, săracul, golul, leneșul, nepăsătorul, lipsitul, ticălosul, desfrânatul și prea desfrânatul, care mă tăvălesc în păcate împotriva firii, întinatul, nerecunoscătorul, nemilostivul, împietritul, bețivul, aprinsul, obraznicul, îndrăznețul, cel fără de răspuns și nevrednic de iubirea Ta de oameni, dar vrednic de tot chinul și de gheenă și de pedeapsă. Deci, pentru atâta mulțime de greșeli ale mele, izbăvitorule, nu mă pune sub mulțimea chinurilor, ci mă miluiește, că sunt neputincios și cu sufletul și cu trupul, cu judecata și cu gândul, și mă mântuiește pe mine nevrednicul robul Tău, cu judecățile pe care le știi, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu, și ale tuturor sfinților, care din veac au bineplăcut Ție. Că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune a Sf Vasile cel Mare (la Catisma a cincisprezecea)

Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Tu ești ajutorul meu și în mâinile Tale sunt: ajută-mi și nu mă lăsa să-Ți greșesc, că sunt rătăcit! Nu mă lăsa să umblu după voia trupului meu și nu mă trece cu vederea, că sunt bolnav, Doamne! Tu cunoști ce-mi este de folos. Nu mă lăsa să pier pentru păcatele mele! Nu mă părăsi, Doamne, nici nu te depărta de la mine, că spre Tine am nădăjduit! ÎNvață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu! Vindecă-mi sufletul, că am greșit Ție! Mântuiește-mă pentru mila Ta, că înaintea Ta sunt toți cei ce au necaz pe mine! Altă scăpare n-am, Doamne, fără numai pe Tine! Să se rușineze dar, toți cei ce se scoală asupra mea și cei ce caută sufletul meu ca să-l piardă! Că numai Tu singur ești puternic, Doamne, întru toate, și a Ta este slava, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune a lui Sf Vasile cel Mare (la Catisma a douăsprezecea)

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ești singur bun și de oameni iubitor, singur bun și blând, singur adevărat și drept, singur îndurat și milostiv, să vină puterea Ta peste mine netrebnicul robul Tău și să mă întărească cu bunăvestirea dumnezeieștii Tale învățături! Așa, Stăpâne, Iubitorule de bine și Iubitorule de milostivire, luminează-mi cele dinăntru ale mele și toate mădularele, cu voința Ta! Curățește-mă de toată răutatea și păcatul! Păzește-mă neîntinat și curat de toată spurcăciunea și lucrarea divolească! Dăruiește-mi după bunătatatea Ta: lucrurile Tale să cuget, poruncile Tale să gândesc, în voile Tale să umblu, de frica Ta să mă tem și cele plăcute Ție să fac, până la suflarea mea cea de pe urmă. Ca după mila Ta cea negrăită să-mi păzești împreună sufletul și trupul, mintea și cugetul meu, biserică nespurcată de orice cursă a potrivnicului. Doamne, Doamne al meu, acoperă-mă cu milostivirea Ta și nu mă părăsi pe mine, păcătosul, necuratul și nevrednicul robul Tău! Că Tu, Doamne, ești sprijinitorul meu și întru Tine este lauda mea totdeauna și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune a Sf Vasile cel Mare (la Catisma a patra)

Ție, Doamne, Celui singur bun și nepomenitor de rău, îmi mărturisesc păcatele mele. La Tine cad eu nevrednicul, strigând: greșit-am, Doamne, greșit-am și nu sunt vrednic să caut la înălțimea cerului, din pricina mulțimii nedreptăților mele! Ci Tu, Doamne al meu, dăruiește-mi lacrimi de pocăință, Cel ce ești singur bun și milostiv, ca întru ele să mă rog Ție, ca să mă curățești mai înainte de sfârșit de tot felul de păcate. Că prin înfricoșătoare și groaznice locuri va fi să trec, despărțindu-mă de trup, și mulțime de diavoli înfricoșători și fără omenie mă vor întâmpina și nimeni nu va călători împreună cu mine, ca să-mi ajute, sau să mă scoată. Pentru aceasta, cad la bunătatea Ta, ca să nu fiu dat celor ce-mi fac strâmbătate, nici să se laude asupra mea vrăjmașii mei, Bunule Doamne! Nici să zică: iată, ne-ai venit în mâinile noastre și ne-ai fost dat nouă! Nu, Doamne, nu-Ți uita îndurările Tale; nici nu-mi răsplăti după fărădelegile mele și nici fața Ta nu ți-o întoarce de la mine! Ci pedepsește-mă Tu, Doamne, însă cu milă și cu îndurare; Iar vrăjmașul să nu se bucure de mine, ci stinge înfricoșarea ce mi-o insuflă și toată lucrarea lui o fă deșartă, și-mi dă nedefăimată calea cea către Tine, Bunule Doamne! Căci de am și greșit, dar la alt doctor nu am năzuit, nici nu mi-am întins mâinile către un dumnezeu străin. Deci nu lepăda rugăciunea mea, ci mă ascultă, pentru bunătatea Ta și întărește inima mea întru frica Ta! Facă-se darul Tău peste mine, Doamne, ca un foc, care să ardă gândurile mele cele necurate. Că Tu ești, Doamne, lumina cea mai presus de toată lumina, bucuria cea mai presus de toată bucuria, odihna cea mai presus de toată odihna, viața cea adevărată și mântuirea care dăinuiește în vecii vecilor. Amin.

altfel de genealogie

sora mea e o ciută
când scutură copita
sar scântei miraculoase
gingăşia razelor de soare
prin pielea toată urechi roz
abia le poate prinde în căuş

sora mea e o jerbă de flăcări
din pântecul aceleiaşi mame venim şi cântăm

lut

(lui Ph.)

e o iluzie că suntem separați
lutul meu îl va strânge aerul
în palme când îl vei respira
uit de ce mă aflu aici
dacă îți pierd amprenta din colțul ochilor

m-ai întrebat de ce nu te mai iubesc
de ce e Dumnezeu
între noi

suntem doi orbi

ochii îmi iau foc
din inimă cad bulgări de cuvânt
rostogoliți

frunzele stau acum dereticate la rădăcina copacilor
de parcă niciodată n-ar fi fluturat pe ramurile verzi
sfidând gravitația o culoare caldă se împletește
aurie peste vibrațiile rănite ale pământului

unde negrul e doar o părere
trag de pe chip o fâșie de întuneric
mai strâng pleoapele o clipă a îmbrățișare
într-un joc de-a v-ați ascunselea
din care începe să picure sânge
aștept

iertarea
preaalba lumină

Savatie Bastovoi: Cântec pentru băieții uciși la Chișinău

adresa de pe youtube: http://www.youtube.com/watch?v=o8V9HS3Zv0o

Cantec de suflet...din Basarabia

adresa de pe youtube: http://www.youtube.com/watch?v=M-a84DhGmsQ

Cerbul

inspirată de viaţa Sf. Evstatie Plachida (fragment)



Era un suflet tare de ostaș
știa să învingă înaintând
până în miezul incandescent al bătăliilor
acasă îl așteptau întotdeauna cu dragoste
soția și copiii.

Serile sau după-amiezile târzii
își potrivea pașii într-o răcoare venită dinăuntru
în timp ce se întorcea de la luptă
pe străzile mistuite de soare.

Pe trotuar creșteau într-un tablou
de țărmuri și valuri cu spume
corali de mâini descărnate
în interior privirea cerșetorilor era moale și parfumată
cum pe obrajii de copil petalele de viorea.

De aceea se apleca bărbatul înspre ele
până când apa liniștită a visului
le săra împreună degetele.

Era un suflet tare de vânător
îi plăcea să se avânte
iuțimea îl ducea până spre mijlocul pădurii
unde animalele cădeau
una câte una pradă uimirii
cu pleoapele brusc îngreunate
de tulburarea ultimă a țărânei.

Într-o seară sau o după-amiază târzie
îl atrase însă un cerb tot mai adânc
în curând îl părăsiră toate ajutoarele
rămânând, dintre mulți la-început, singur el.

În miezul pădurii se ivi dintr-odată o stâncă
bărbatul se opri neputincios lângă ea
mai chibzuind cum să frângă în vârfu-i
trupul sprinten ce în chip neînțeles
biruise legea prăpastiei de piatră
când coarnele începură să scânteie
iar cerul se adânci transparent pe încrengături
pînă cuprinzător a toate închipui
rodul răstignit al Minunii.

Maică

inspirată de un cuvânt al Părintele Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei


mâini de copil
plinuţe, cu perniţe
surâsuri spre fiecare rază
din ochii celorlalţi

în frigul ce îngheaţă inima
e ca şi cum n-ar putea exista altceva
mai diavolesc
decât moartea lor
e ca şi cum sufletul ar fi nimicit
până la
doar
iubire

Maică
Ţi se frânge Fiul
spre îmbrăţişare
şi toţi în poala Ta

uneori ne învață lucrurile

uneori ne învață lucrurile
să le ascultăm
se retrag asemenea unui copil certat pe nedrept
până când toate ceasurile din casă
se opresc din ticăit
și tu spui Doamne doar Doamne
pe o altă muzică
decât ai deprins-o învăluită
în brațele mamei

tu știi că tonurile acestea înalte te străpung
dar tocmai de aceea le dorești și mai mult
pentru că nici o apă nu se umflă pe pământ
care să-ți poată spulbera lanțurile
așa cum nici o picătură nu se naște imediat
în cerul uscat al gurii
când vârfurile te ating
și tu spui Doamne doar Doamne


iartă-mă
nu mai aud ce îmi spui
iartă-mă
ieri m-am suit într-un nuc
și am șoptit: iată cerul și norii
sunt ale Tale și eu
voi fi privită atât de adânc
încât cerul se va despica
și norii vor ploua iertare- atât de multă iertare
încât după zile și nopți de țintuire-n cuvânt
glasul tău mi se  naște din piept

liniște

am trăit atâția ani
dar încă nu știu să vorbesc
m-am rugat doar cu buzele
pe gratii de gând
pentru liniște


totuși ea m-a văzut mai adânc
și-a trimis porumbeii
pentru a-mi simți
delimitările


nu știu cum s-au putut întoarce cu verdeață în triunghiuri zburând

pâine de lobodă

inspirată de viața Sfântului Prohor de la Pecerska


sunt
atâtea morți în adâncuri de mădulare înfometate
încît doar oase mai atârnă de soarele spuzit

cârcei roșii de lobodă năpădesc grădina în contururi nemaivăzute de pâine

Artur Lundkvist: din „Agadir”

Nu, Dumnezeu nu era de găsit nicăieri,
ne prăbușeam în gol, în găurile negre ce stăteau pregătite pentru a ne deveni morminte,
nici o urmă de aripi purtătoare, nici o urmă de flăcări înălțându-se,
doar bezna ce aștepta în veșnicie fără să-și cunoască așteptarea.
Nu exista nici un sens în această moarte subită, abia o picătură de ploaie ce cădea din spațiu,
abia o frunză ce se desprindea și cădea dintr-un copac încă verde,
abia un tremur și un foșnet, aproape nimic,
fără vreun gând, fără vreun scop, doar oarbă întâmplare, fără nevoie de apărare sau explicație,
nu se ținea nici un cont de viața oamenilor pe pământ, ea doar exista, ca un petec de mușchi sau ca un roi de păduchi,
temelia de piatră se mișca, deschizând o fisură în pătura de mușchi sau păduchi,
viața oamenilor era ca și orice altă viață întâmplătoare, depinzând de întâmplări,
se năștea și se menținea poate un timp mai ales prin indiferență și uitare,
nu exista nici o intenție bună sau rea, doar o neînsemnată petrecere în somnul lumii,
cel mai bine ar fi fost ca nimic să nu tulbure nemișcarea și uitarea -
Noi înșine avem impresia că suntem treji dar nu vedem înainte nici măcar un pas prin ceața realității,
suntem doar somnambuli, aproape de a ne trezi în clipa morții, când ne prăbușim în bezna ce e totuna cu lumina,
când pielița de oglindă a conștiinței noastre se rupe și golul e înghițit de gol.

*


Însă pe când mă prăbușeam în întuneric, simții deodată că Dumnezeu există,
un cutremur, un strigăt de bucurie mă cuprinse: Dumnezeu Își arată prezența,
puterea lui în lume, arată că în fața lui Dumnezeu nu există alt sprijin decât însuși Dumnezeu,
nici o construcție, nici un zid, nici o invenție și nici o mașinărie nu înseamnă nimic pentru Dumnezeu,
el cutremură adâncurile și ca pe-un fir de pai ne frânge orice fel de siguranță,
singură voința lui poartă tot ceea ce este, pătrunde, mai intim decât apa și aerul, tot.
Ce greșeală să îl cauți, când el se află peste tot, ne cuprinde și ne umple,
nu avem decât să ne dăruim, să nu voim altceva decât voia lui,
Dumnezeu ne iubește pe toți cu aceeași indestructibilă iubire,
pe mine, a cărui viață mi-a salvat-o, plin de certitudinea prezenței sale,
pe toți care-au murit în clipa catastrofei, în chip fericit uniți cu el,
pe toți care încă se află între viață și moarte, prinși sub ruine,
aceștia cărora el le-a dat răgaz de înțelegere și preschimbare.

(traducerea mea din suedeză)

Repetiții

n-am făcut niciodată nimic
doar câte o zbatere de aripi mă face
să tresar

înmormântată până la jumătatea inimii sub gheaţă
aştept căldura Ta
ca un prunc ce aşteaptă deschiderea mamei

eu mă strâng înspre semnul arsurii trecute
Tu din nou şi din nou mă deschizi în senin
 
2008-06-29/2010-05-16

iubirea

roagă-te pentru mine

iubirea e frică, da, frică
îţi cuprinde toată fiinţa
ca un bandaj uriaş
o rană infectată

nu e muzica ascuns descompusă din surdină
nu e parfumul dulceag
nu e metafora umflată
de importanţa de sine

roagă-te pentru cea din urmă fiinţă de pe pământ
o târăsc după mine peste pietre ascuţite
hurducăind-o la fiecare gest de copil
mai demult s-a întâmplat să îşi vândă sufletul
la o tarabă de vise
dar îngerul fricii a apucat-o de păr
şi a scos-o din mocirlă

dar această biată fiinţă
nu a învăţat între timp să iubească
lipsa lacrimilor ei
s-a prefăcut într-o stranie pădure
de stâlpi contorsionaţi şi sterili

o, şopteşte îngerul
tamponându-şi cu o mână obrazul
o, de ar plânge această biată făptură
de genunchii ei s-ar pleca
de ochii i s-ar umple de
izvoare în care să spăl rănile
tuturor iubiţilor oameni
ai ei

filigran

E un dar când trupul devine
o dorire de aripi ușoară, fierbinte
și toate gândurile valorează
infinit mai puțin
decât o linguriță rătăcită sub prag
din serviciul celor douăsprăzece
în curând înlocuită de una
neasemuit de frumoasă
filigran de umbra până la pământ
a unor ochi foarte mari
prelinsă printre stele.

E bine să fii mic ca un fulg
în timp ce împingi bicicleta
de pe care tocmai ai căzut,
să privești îndepărtat prin corola strălucitoare a pielii
la prietenii tăi ce dintr-odată au umplut
casa cea străveche
cu ramuri argintii de isop.