zgură, zgură peste tot
o bătaie de inimă, două, trei
și iarăși ninge
azi nu vreau să vorbesc
îmi plec genunchii
întind palmele
Tu știi, Doamne:
azi nu mai știu să vorbesc
luni, 17 decembrie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Zgura se va întoarce în ţara ei de zgură
RăspundețiȘtergereTreci peste ea ca peste un pahar cu apă,
Ca apa uitării.
Vei reînvăţa să vorbeşti - nu astăzi, ci mâine,
La capătul zgurii, dincolo de poarta uitării.
Femeile lui Modigliani îşi lungesc gâturile
Spre un crâng de mesteceni, dincolo de apa uitării.
Vei reînvăţa să vorbeşti!
Mi-e dor de tine, Monica!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereElenei, tinerii de minte a dragostei
RăspundețiȘtergereOare ce e dincolo de poarta uitarii?
O fetita face un semn ca un fluture peste buze: nu stiu.
O fisură cerne lumina: ce dincoace tace, e dorul
de a putea raspunde.