luni, 17 decembrie 2012

sărac

zgură, zgură peste tot
o bătaie de inimă, două, trei
și iarăși ninge

azi nu vreau să vorbesc

îmi plec genunchii
întind palmele

Tu știi, Doamne:
azi nu mai știu să vorbesc


3 comentarii:

  1. Zgura se va întoarce în ţara ei de zgură
    Treci peste ea ca peste un pahar cu apă,
    Ca apa uitării.
    Vei reînvăţa să vorbeşti - nu astăzi, ci mâine,
    La capătul zgurii, dincolo de poarta uitării.
    Femeile lui Modigliani îşi lungesc gâturile
    Spre un crâng de mesteceni, dincolo de apa uitării.
    Vei reînvăţa să vorbeşti!

    Mi-e dor de tine, Monica!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Elenei, tinerii de minte a dragostei

    Oare ce e dincolo de poarta uitarii?
    O fetita face un semn ca un fluture peste buze: nu stiu.

    O fisură cerne lumina: ce dincoace tace, e dorul
    de a putea raspunde.

    RăspundețiȘtergere