Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu și veșnic Dumnezeule, cunosc cu adevărat că păcatele mele nu poate nici condeiul să le scrie, nici limba să le povestească, nici mintea să le priceapă, căci sunt fără număr și covârșesc stelele cerului și nisipul mării. Pentru aceea Te rog în această zi, întru care Te-ai pus în groapă de Iosif și Nicodim, și Te-ai pogorît în iad cu sfântul și îndumnezeitul Tău suflet, și ai izgonit întunericul de acolo cu lumina Dumnezeirii Tale, și ai adus bucurie mare strămoșilor noștri, și i-ai mântuit dintru acea cumplită robie și i-ai suit în rai, îngroapă și păcatele mele și gândurile mele cele rele și cugetele mele cele viclene în groapa uitării, pentru ca să piară din mintea mea și să nu mai stea vii să lupte sufletul meu; și să mă curățești de astăzi înainte de urâtele și necuratele lucruri ale mele, și luminează întunecatul iad al inimii mele, și îndepărtează întunericul păcatelor mele, și suie mintea mea la cer, pentru ca să mă bucur de fața Ta.
Așa, Doamne, primește rugăciunea mea ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a născut, și Te-a ținut, și Te-a aplecat și Te-a crescut, care auzea învățăturile Tale și se bucura, care vedea minunile Tale și se veselea duhul ei, care căuta fața Ta cea sfântă și se bucura sufletul ei, care Te-a văzut pe cruce pironit între doi tâlhari, și de durerile Tale i s-a rănit inima, care împreună cu învățăceii și cu mironosițele Te-a pus în mormânt, care Te-a văzut a treia zi din morți înviat, și la înălțarea Ta Te-a văzut suindu-Te de pe pământ la cer, însoțit de sfinții Tăi îngeri.
Încă, Doamne, și pentru dragostea sfinților Tăi, care Te roagă împreună cu toți pentru toată lumea, fă milă și cu cei vii, și cu cei morți, către care zic și eu nevrednicul: O, fericiți oameni ai lui Dumnezeu, nu încetați a vă ruga ziua și noaptea lui Dumnezeu pentru noi ticăloșii și păcătoșii, care pururea îi greșim cu atâtea nenumărate păcate; aduceți-vă aminte că și voi ați călătorit, ca și noi, întru această lume, ispitiți și depărtați de cei răi, și aveați trebuință de darul lui Dumnezeu, care cu multe lacrimi l-ați cerut atuncea și l-ați câștigat și v-ați slujit de dânsul, și stăruiți, sfinții lui Dumnezeu, să se facă și la noi acum asemenea, că ne trebuie foarte darul și ajutorul lui Dumnezeu, și nu îl avem, nici îl aflăm, căci nu-l cerem precum se cade și precum vrea Dumnezeu și legea Lui; voi vedeți și socotiți ce trebuiește în Biserica lui Dumnezeu, și ce lucru lipsește fieștecărui om. Drept aceea, cereți-l de la Dumnezeu la vreme și nu încetați niciodată rugându-vă, pentru ca să câștige pururea prin rugăciunile voastre păcătoșii iertarea, săracii ajutorul, întristații mângâierea, bolnavii sănătatea, nebunii înțelepciunea și turburații liniștea, cei depărtați ocrotirea, și toți împreună darul lui Dumnezeu și folosul cel sufletesc în mărirea lui Dumnezeu, Celui ce în Treime se laudă, Căruia I se cuvine cinstea și închinăciunea în veci. Amin.
(Icoanele sunt preluate de pe : http://calindragan.wordpress.com/ , http://logos.med/, http://www.coletieicoane.blogspot.com/ si http://www.icoaneortodoxe.com/)
(Rugăciunea e preluată din: Carte de rugăciuni, tipărită cu binecuvântarea ÎPS Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, Cluj, 1976)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu