Impactul a fost mare în 1998, când
am ajuns în Suedia, unde totul se învârtea în
jurul acestor cifre (a codului numeric personal). Oriunde mă duceam primul lucru care mi se cerea
era „personnummer.” Mi se părea îngrozitor, parcă eram
într-un lagăr de concentrare.
Nu mică mi-a fost mirarea și groaza
când în 2011, întorcându-mă în
România, am dat de CNP în loc de personnummer...Și
oamenii de aici, românii, nu reacționează (majoritatea), li
se pare normal...probabil ca și suedezilor acum multe decenii când
s-a introdus la ei personnummer-ul. Dacă acceptă și românii
acest fel de a aborda realitatea, în curând va fi și
aici un fel de iad sufletesc, așa cum e și în Suedia...și nu
numai sufletesc ci și trupesc, încetul cu încetul...Pentru
că acest fel de a aborda persoana, creată după chipul lui
Dumnezeu, adică de a o aborda doar ca pe un număr, este cu adevărat
demonic și sfârșește într-o împietrire și
răceală a inimii inimaginabilă și într-o amorțire a
conștiinței.
Ce se va întâmpla într-o
societate unde omul nu mai e privit ca o persoană, ci ca un număr,
unde tot aparatul social e construit exclusiv pe acest sistem de
înregimentare numerică și digitală, unde oamenii sunt mințiți că sunt
din ce în ce mai asigurați, în timp ce ei sunt din ce în
cei mai pierduți? Oamenii nu vor mai ști și simți că sunt
scufundați în păcate....se vor simți poate deprimați și
nefericiți și sfâșiați de deznădejde în momentele de
criză, dar oare le mai va fi posibil să vadă adevărul în
față, să recunoască iadul în care se vor fi scufundat? Se
vor preocupa din ce în ce mai mult de bani, de fațada
lucrurilor, vor alege tot mai mult calea cea ușoară, largă,
lipsită aparent de greutăți, vor vrea să fie din ce în ce
mai asigurați împotriva tuturor lucrurilor neprevăzute,
uitând că niciodată nu te poți asigura de nimic, pentru că
Dumnezeu e Stăpânul lumii și de la El vine tot binele și El
îngăduie tot răul dacă vede că avem trebuință să ne
trezim....Vor fi tot mai „asigurați” social, dar tot mai
strânși într-o plasă a minciunii, falsei toleranțe, duplicității și unei globalizări care „spală creierii”. Vor fi lipsiți de libertate adevărată
și măcinați de o incertitudine și o neliniște interioară
cumplite și de neînțeles pe deplin. Vor uita tot ceea ce e
simplu, frumos, bun și adevărat, vor uita să muncească cu
adevărat, să mulțumească lui Dumnezeu, să se bucure, să fie
liniștiți. Copiii nu vor mai ști să se joace cu adevărat și își
vor pierde nevinovăția copilărească foarte, foarte
devreme, sau vor fi foarte chinuiți, răstigniți de prunci pe crucea digitală...Desfrâul și ura și bolile și indiferența față
de cei în afara sistemului se vor mări foarte mult....Nu numai
că se vor înmulți bolile fizice în variante noi, care
nu vor răspunde cum trebuie medicamentelor existente, ci și bolile
psihice vor crește nemăsurat...Oamenii nu vor mai putea duce nimic
la capăt...De aceea și bolile fizice și psihice vor apărea încă
la copiii mici și nevinovați, începând cu
imposibilitatea de a se mai „adapta” la realitatea bolnavă care
îi înconjoară, imposibilitatea de a se concentra și de
a duce ceva bun la capăt. Vor fi handicapați și neputincioși, nu
vor mai putea duce nimic la capăt, nu vor mai putea învăța
nimic cum trebuie, și pentru că le vor lipsi învățătorii,
oamenii adulți care să îi învețe lucrurile cele
adevărate și bune...Va fi un refuz al trupului și sufletului lor
de a urma nebuniei adulților, modelelor lor greșite, depărtate cu
totul de Dumnezeu, de chipul lui Dumnezeu înscris în
adâncul sufletului oricărui om. Adulții vor vedea că ei,
copiii, sunt bolnavi, că au boli grave fizice sau psihice, de
concentrare și de adaptare, dar vinovații vor fi înșiși ei,
adulții, care nu vor mai ști să le ofere valori curate copiilor și
o zestre genetică nepurtătoare de păcate grele. Se va răstălmăci
totul. Ceea ce e bun, va fi privit drept rău, iar răul va fi lăudat
și aplaudat..[...]
