sâmbătă, 9 februarie 2013

Chip sau cip? Despre pericolul înregimentării digitale

(fragment dintr-o scrisoare)


Impactul a fost mare în 1998, când am ajuns în Suedia, unde totul se învârtea în jurul acestor cifre (a codului numeric personal). Oriunde mă duceam primul lucru care mi se cerea era „personnummer.” Mi se părea îngrozitor, parcă eram într-un lagăr de concentrare.

Nu mică mi-a fost mirarea și groaza când în 2011, întorcându-mă în România, am dat de CNP în loc de personnummer...Și oamenii de aici, românii, nu reacționează (majoritatea), li se pare normal...probabil ca și suedezilor acum multe decenii când s-a introdus la ei personnummer-ul. Dacă acceptă și românii acest fel de a aborda realitatea, în curând va fi și aici un fel de iad sufletesc, așa cum e și în Suedia...și nu numai sufletesc ci și trupesc, încetul cu încetul...Pentru că acest fel de a aborda persoana, creată după chipul lui Dumnezeu, adică de a o aborda doar ca pe un număr, este cu adevărat demonic și sfârșește într-o împietrire și răceală a inimii inimaginabilă și într-o amorțire a conștiinței.

Ce se va întâmpla într-o societate unde omul nu mai e privit ca o persoană, ci ca un număr, unde tot aparatul social e construit exclusiv pe acest sistem de înregimentare numerică și digitală, unde oamenii sunt mințiți că sunt din ce în ce mai asigurați, în timp ce ei sunt din ce în cei mai pierduți? Oamenii nu vor mai ști și simți că sunt scufundați în păcate....se vor simți poate deprimați și nefericiți și sfâșiați de deznădejde în momentele de criză, dar oare le mai va fi posibil să vadă adevărul în față, să recunoască iadul în care se vor fi scufundat? Se vor preocupa din ce în ce mai mult de bani, de fațada lucrurilor, vor alege tot mai mult calea cea ușoară, largă, lipsită aparent de greutăți, vor vrea să fie din ce în ce mai asigurați împotriva tuturor lucrurilor neprevăzute, uitând că niciodată nu te poți asigura de nimic, pentru că Dumnezeu e Stăpânul lumii și de la El vine tot binele și El îngăduie tot răul dacă vede că avem trebuință să ne trezim....Vor fi tot mai „asigurați” social, dar tot mai strânși într-o plasă a minciunii, falsei toleranțe, duplicității și unei globalizări care „spală creierii”. Vor fi lipsiți de libertate adevărată și măcinați de o incertitudine și o neliniște interioară cumplite și de neînțeles pe deplin. Vor uita tot ceea ce e simplu, frumos, bun și adevărat, vor uita să muncească cu adevărat, să mulțumească lui Dumnezeu, să se bucure, să fie liniștiți. Copiii nu vor mai ști să se joace cu adevărat și își vor pierde nevinovăția copilărească foarte, foarte devreme, sau vor fi foarte chinuiți, răstigniți de prunci pe crucea digitală...Desfrâul și ura și bolile și indiferența față de cei în afara sistemului se vor mări foarte mult....Nu numai că se vor înmulți bolile fizice în variante noi, care nu vor răspunde cum trebuie medicamentelor existente, ci și bolile psihice vor crește nemăsurat...Oamenii nu vor mai putea duce nimic la capăt...De aceea și bolile fizice și psihice vor apărea încă la copiii mici și nevinovați, începând cu imposibilitatea de a se mai „adapta” la realitatea bolnavă care îi înconjoară, imposibilitatea de a se concentra și de a duce ceva bun la capăt. Vor fi handicapați și neputincioși, nu vor mai putea duce nimic la capăt, nu vor mai putea învăța nimic cum trebuie, și pentru că le vor lipsi învățătorii, oamenii adulți care să îi învețe lucrurile cele adevărate și bune...Va fi un refuz al trupului și sufletului lor de a urma nebuniei adulților, modelelor lor greșite, depărtate cu totul de Dumnezeu, de chipul lui Dumnezeu înscris în adâncul sufletului oricărui om. Adulții vor vedea că ei, copiii, sunt bolnavi, că au boli grave fizice sau psihice, de concentrare și de adaptare, dar vinovații vor fi înșiși ei, adulții, care nu vor mai ști să le ofere valori curate copiilor și o zestre genetică nepurtătoare de păcate grele. Se va răstălmăci totul. Ceea ce e bun, va fi privit drept rău, iar răul va fi lăudat și aplaudat..[...]




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu