Există oameni care nu știu,
înclinându-se,
dacă să aleagă o floare înaintea
ochilor lor
sau un fir de praf;
înșiși ochii li se închid
așteptând
o șoaptă.
În adâncuri rotunde crește un puls.
Un zâmbet de schingiuit
așterne parcă în joacă
peste fâșii de carne
șiraguri de rouă:
Acoperă, mamă! Mângâie,
tată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu