sărac

zgură, zgură peste tot
o bătaie de inimă, două, trei
și iarăși ninge

azi nu vreau să vorbesc

îmi plec genunchii
întind palmele

Tu știi, Doamne:
azi nu mai știu să vorbesc

Inconsistență

Privește orice lucru din această lume ca pe o umbră inconsistentă și nu-ți lega inima de nimic. Alipește-te de Singurul Dumnezeu nestricăcios, nevăzut și plin de înțelepciune, „neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele care nu se văd sunt veșnice” (2 Corinteni, 4, 18).

Sfântul Ioan de Kronstadt, „Viața mea întru Hristos”, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 162

(Sursa:  http://www.fabrica-de-ganduri-bune.ro/pro-a-dus )

„Viața noastră, ce este ea oare? Arderea unei lumânări. Ajunge să sufle în ea Cel ce a aprins-o ca să se stingă. Viața noastră, ce este ea oare? Drumul unui călător; odată ajuns la un anumit soroc, porțile i se deschid, își lasă hainele (trupul) și toiagul de pelerin și intră în casă. „Viața noastră, ce este ea oare? Îndelungat și sângeros război pentru cucerirea adevăratei patrii și a adevăratei libertăți. La capătul războiului, ești fie învingător, fie învins, chemat de pe câmpul de luptă la locul răsplății ca să primești de la dreptul Judecător fie răsplata și slava veșnice, fie osândă și rușine veșnice.”

Sfântul Ioan de Kronstadt, „Viața mea în Hristos”, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 363.


(Sursa:  http://www.fabrica-de-ganduri-bune.ro/pro-a-dus )

Daca accesati pagina Fabricii de gânduri bune veți da și de fotografii inspirate de aceste texte. Recomand aceasta cu cea mai mare căldură.

Reflecții cu privire la alimentație și post, boală și sănătate

 După cum știm din Sfânta Scriptură, Împărăția Cerurilor nu este mâncare și băutură, ci iubire, bunătate, virtute, înțelepciune - și anume nu bucățele ale acestora, ci întregi într-un Întreg, cuprinse toate în perfecțiunea lui Hristos. De aceea toate „bucatele” (toate felurile de mâncare) sunt curate, dacă gândul, inima, conștiința celui care le mănâncă sunt curate, liniștite, adică se bucură de lumina harului Duhului Sfânt. Pe de altă parte, tocmai pentru ca omul să ajungă la darul harului dumnezeiesc, are nevoie de despătimire și de întărire prin post, ca sprijinitor al rugăciunii. Are nevoie de o anumită stare fizică, mentală și sufletească propice rugăciunii, primirii Sfântului Duh. (Aceasta nu pentru că Dumnezeu nu ar putea trece peste această nevoie – eu aș zice că o face de multe ori, după iconomia Lui – ci pentru că prin nevoie, durere, dor, lipsă omul se curățește, se lămurește, își amintește, se întoarce, se restaurează, devine „fericit” ca în ”Fericirile” din Predica de pe munte.)

Oamenii de știință, dacă sunt creștini adevărați sunt conștienți că știința, ca și viața însăși se subordonează întotdeauna, în cele din urmă, chiar fără să vrea, adevărului duhovnicesc. Argumentele pur științifice de orice fel sunt eventual atacabile și mai ales vremelnice, doar scopul final le poate aduce în lumina lor adevărată. Scopul final, pentru un medic sau alt cadru medical, dacă sunt creștini, este mântuirea sufletească, iar vindecarea trupească se poate face în măsura în care Dumnezeu însuși o vrea, în funcție de ce e mai bine pentru suflet. Aici vin surprizele, atât cele de însănătoșire neașteptată, cât și de înrăutățire aparent nejustificată. Aici joacă un rol important voința profundă, la nivelul cel mai adânc sufletesc, a omului respectiv, deoarece omul are o voință liberă -mai bine zis, dialogul dintre voința dumnezeiască și voința proprie a persoanei respective. Desigur, „Milă voiesc, iar nu jertfă”, adică un medic (sau orice „lucrător” al lumii medicale, asistent medical, farmacist etc. ) va încerca întotdeauna să ușureze crucea celui bolnav. Trebuie spus și că boala și moartea nu înseamnă nicidecum că acela care le suferă chiar acum e mai păcătos decât cel care se vindecă sau care mai trăiește o vreme mai îndelungată. Peste viață și moarte, sănătate și boală domnește Dumnezeu și misterele Sale.

„Smerirea” ultimă a științei medicale, la care de cele mai multe ori nu ne gândim când urmăm un fir logic, științific constă în faptul că nu există medicament, dietă, conduită perfectă, corectă, care să poată desființa îmbătrânirea, slăbirea puterilor și moartea. Uitând aceasta știința devine naivă, când se crede mai aproape de desăvârșire. 

O mâncare chiar mai nesănătoasă din punct de vedere al științei medicale actuale, dacă e mâncată (poate din motive de sărăcie, sau poate din alte motive dictate de iconomia dumnezeiască) cu rugăciune și mulțumire către Dumnezeu și cu curăție, adică lipsă de lăcomie, e mai binefăcătoare decât una corectă din punct de vedere al unor recomandări nutriționiste valoroase în sine, dar ingerată într-o stare sufletească rea, de mânie, sau nemulțumire, sau întristare egocentrică, conștiință încărcată, ținere de minte a răului, lăcomie, nerecunoștință în fața lui Dumnezeu. Aceasta pentru că harul dumnezeiesc, cuvântul Domnului este El însuși Hrana care satură cu adevărat, la nivel sufletesc, involvând și trupul. Cuvântul lui Dumnezeu transfigurează organismul care primește mâncarea, așa cum El transfigurează întreaga realitate materială. Noi nu putem dicta cum și când să ne transfigureze Dumnezeu realitatea noastră bolnavă și căzută, suferindă ca a acelui călător spre Ierihon care e doborât, aproape omorât de tâlhari. Noi putem doar ruga pe Dumnezeu să ne dea vederea duhovnicească, iubirea pentru El și pentru semenii noștri, căci aceasta va face posibilă transfigurarea.

Și atunci, să respingem orice statistică, să respingem știința ca fiind neputincioasă, să nu o mai practicăm? Aceasta ar fi o greșeală. Știința nu e neputincioasă, e doar subordonată din punct de vedere al adevărului lui Dumnezeu. (Nu omul o subordonează, în cele din urmă, ci însăși vădirea în timp a adevărului, evidența.) Mai corect chiar ar trebui să se spună că știința nu e neputincioasă, atât timp cât e în slujba adevărului lui Dumnezeu. Problema este că la ora actuală metodele de cercetare științifică și de interpretare nu sunt de cele mai multe ori încreștinate, ci sunt fructul secularizării. De aceea, există multe greșeli, inexactități, concluzii parțial sau total greșite, detalii neelucidate. O minte luminată de credință va ști însă să deosebească adevărul de minciună, interpretând corect și văzând ceea ce e bun și adevărat și ceea ce e rău și fals într-o afirmație sau cercetare științifică, adică greșelile ascunse sub o înfățișare „respectabilă” și „bune intenții.” Va putea, cu ajutorul lui Dumnezeu, să înceapă să separe grâul de neghină.

Atât timp cât sunt interpretate în lumina lui Hristos, rezultatele științei vor fi în armonie cu Sfânta Scriptură. În cazul concret al alimentației și corelarea ei cu boala, știința arată - la fel ca și Sfânta Scriptură - că postul, abținerea (cu dreaptă socoteală) sunt esențiale pentru menținerea sănății sufletești și trupești . Exagerările, lipsa de mulțumire pentru ce ne oferă Dumnezeu, dependențele, viciile, pe de o parte, dar și carențele pe de altă parte subminează sănătatea și dau naștere mai devreme sau mai târziu bolii fizice manifeste. Boala poate însă apărea deja din naștere. Deci ea nu apare întotdeauna în urma unei vini personale, ci este și purtarea Crucii pentru mântuirea părinților și strămoșilor, sau pentru a celor contemporani nouă, sau poate chiar a copiilor noștri (prin acceptarea unei anumite traiectorii a vieții ca expresie a dragostei pentru ei).

Mă opresc puțin la lipsa de mulțumire, sau smerenie în fața a ceea ce Dumnezeu ne oferă, ca fiind „bun”, așa cum se afirmă despre creație, în Geneză. Alimentele naturale sunt sănătoase , simplitatea e bună, starea psihică de mulțumire, recunoștință pentru darurile încontinuu primite de om de la Dumnezeu e bună, dorința de a lupta împotriva răului și murdăriei (poluării) spirituale și materiale din lume, începând cu sine însuși, cu sufletul său, de a iubi și dărui prin chiar asumarea greutăților și a lipsurilor, e bună. Abuzul, preaplinul, alimentele rafinate, modificate genetic, pline de ingrediente străine de natură, „îmbogățite” artificial și fără rost, nemulțumirea continuă, dorința de a complica și de a avea tot timpul mai mult sau altceva decât ceea ce se află chiar la îndemână și care maschează suferințele unor conflicte reale, nerezolvate ale vieții, neglijența, nepăsarea, egoismul, dorința de înavuțire pe pielea altora, lăcomia, frica de orice asumare a vreunei greutăți în locul altuia – toate acestea sunt rele, sunt imperfecțiunea adăugată de om chipului perfect al creației, sunt simptomele, cauzele și rezultatul căderii sufletești a omului, care duce la moarte și la boală.

Din punct de vedere duhovnicesc și chiar și al sănătății fizice- nu e bine să mutăm centrul de greutate de pe curățirea interioară de patimi - de care suferă orice om - spre o curățire exclusiv sau preponderent exterioară a mediului înconjurător și implicit și a hranei, pentru simplul motiv că în timp această fățărnicie a noastră s-ar dovedi absolut ineficientă, s-ar dovedi un eșec pe amândouă planurile. Blidul trebuie curățat mai întâi în interior pentru a vedea să îl curățăm și în exterior.

Nu poți pe de altă parte să învinovățești un om bolnav, care poate fi chiar un sfânt, că e pătimaș și lacom și din cauza aceasta trebuie să sufere. Nu există om, chiar și sfânt de este, care să nu fie supus consecințelor căderii sufletești a neamului omenesc. Din cauza acestei căderi sufletești avem o ”lăcomie”, o sete de autodistrugere a biologiei, biochimiei, biofizicii căzute în noi, care pătrunde peste tot, până la la nivel celular, la nivel molecular/atomic și care ne este crucea, ceasul care ticăie al bombei care se numește moarte, pe care o purtăm de când ne naștem – în acel moment cât se poate de clar cu totul nevinovați. Chemarea la sfințenie e chemarea la despătimire, e chemarea la curățirea de această lăcomie.

Deci, ce e mai frumos e că și știința indică, voit sau nu, spre același țel ca și credința. Omul chinuit de dependențe și nemulțumiri, care vrea tot timpul altceva, „mai bun”, prin aceasta distrugând tot mai mult propriul suflet, natura din jurul lui și îngreunând viața celorlați semeni, care nu vrea să renunțe la aceste dependențe sau nemulțumiri, care nici măcar nu vede rostul acestei renunțări, nu simte durere la gândul că nu a putut renunța până acum, e un om într-adevăr bolnav. Mai ales e bolnav pentru că își distruge natura lui cea mai profundă, chipul lui Dumnezeu care se află în el, prin păcatele lăcomiei, desfrînării și nemulțumirii. Omul sfânt sau cel care tinde spre sfințenie e omul cu adevărat sănătos, omul cu o adevărată dragoste față de creație, chiar de ar fi grav bolnav sau pe moarte și nu ar fi auzit niciodată de cuvântul „ecologie”, pentru că el își asumă suferința, pentru Dumnezeu și ceilalți oameni, deschizându-se prin purificarea sa de păcate transfigurării prin harul lui Dumnezeu.

Există o bucurie care transcende orice boală, orice suferință, orice despărțire, care depășește moartea: bucuria pe care doar Hristos o poate da. Să intrăm în ea prin purtarea cu răbdare a durerilor, cât se poate încă din această viață, să ne bucurăm împreună de împletirea dintre realitatea văzută și cea nevăzută pe care o dorește neîncetat mintea și inima iubitoare de Dumnezeu.

Slavă Sfintei Treimi pentru toate, acum și pururea! Amin!

Text revăzut 14 aprilie 2014

Acatistul Sfinților români din închisorile comuniste

Acatistul Sfintei Mare Mucenite Ecaterina

Nadejda

Acatist către Dumnezeu Tatăl pentru cei adormiți

Adormirea Maicii Domnului, cântări psaltice

Paraclisul Maicii Domnului

Bucură-te, Crăișor!

   Crăișor are privirea albăstruie și o frumusețe de înger deghizat; e un om de încredere în ciuda celor poate șase-șapte anișori.

   Îmi spune deschis, dar cerându-și permisiunea cu un zâmbet nesfârșit de fin, tocmai de ce am trebuință -o înjunghiere iubitoare pentru toată viața, și totodată amintirea ei, un inel de logodnă cu veșnicia.

   O fată speriată își pune batista la gură, o femeie face o expunere a unei teze de igienă care încet încet se scufundă în propria albie și seacă. Crăișor cu frații și surorile lui sunt nevoiți să se mute, cu frunțile lor serioase sub zulufi, în cotul ascuns al coridorului, așteptându-l pe cel mai mic dintre ei, rănitul, să apară din spatele ușilor albe.

   În cele din urmă sunt siliți să plece. Singur Crăișor rămâne, părăsit de tot sprijinul. Chiar și eu plec, prefăcându-mă într-un adult care face mai puțin decât a promis.

   Puroiul crește. Zilele trec.

   Crăișor însă, cu zelul lui neștiut de serafim, are grijă de mine. Mă găsește pe același pod, dojenindu-mă cu aceeași fină franchețe. Îmi amintește de meseria mea uitată,dar cu atâta subtilitate, încât nici unul din noi nu ne gândim la dojană.

   Pe treptele farmaciei sângele e șters demult. Eu mă îndrept spre casă minunându-mă.

   Bucură-te, Crăișor, iubire de frate, adevăr de copil, înger desculț!

   Bucură-te, Crăișor, trimisul Domnului!

   Bucură-te, mâna bunătății Sale nesfârșite!

Calea Crucii

STAREA I

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ție!

Iisus este judecat și condamnat la moarte

Fiul lui Dumnezeu este judecat la moarte de către oamenii păcătoși. El primește să sufere și să moară pe cruce, ca prin Patimile Lui să împace pe Părintele ceresc pentru păcatele noastre.

Îți mulțumesc, Iisuse, că Tu, Cel fără de păcat, ai primit să suferi și să mori pentru noi, păcătoșii. Ca să-ți urmez Ție, și eu voi suferi în tăcere și cu răbdare învinuirile, ocara și judecata nedreaptă a altora. Iisuse, care ai fost judecat la moarte fără milă, când voi muri, judecă-mă cu milă. Amin.

Tatăl nostru Carele ești în ceruri

Sfințească-se numele Tău

Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta

Precum în cer

Așa și pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele

Dă-ne-o nouă astăzi

Și ne iartă nouă greșalele noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri

Și nu ne duce pe noi în ispită

Ci ne mântuiește de cel rău.

Amin.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!
Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine.

Binecuvântată ești tu între femei

Și binecuvântat este rodul pântecelui Tău

Că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Preasfântă Marie, Maică a Domnului,

Roagă-te pentru noi păcătoșii

Acum și-n ceasul morții noastre.

Amin.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Și acum și pururea și în vecii vecilor

Amin.

(Trecem la Starea a II-a cântând):

Cel de Îngeri preamărit,

De om e batjocorit.

Crucea blând El o primește

Și la Golgota pornește.

O, Iisuse, dă-mi putere,

Ca în necazuri și durere,

Să fiu blând și răbdător,

Să-ți fiu Ție următor.

STAREA A II-A

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ție!

Iisus primește crucea pe umeri

Lui Iisus Îi pun Crucea pe umeri, să o ducă la locul de răstignire. După ce o noapte întreagă a fost batjocorit, pălmuit și biciut, acum, slăbit, acoperit de răni, primește și Crucea pe umerii Săi, ca să ridice sarcina păcatelor de pe sufletele noastre.

Iisuse, Tu, suferind ocară, batjocură, bătăi și purtându-ți crucea, mă înveți să port și eu cu răbdare creștinească sarcina și Crucea vieții mele. Eu Îți voi urma, pentru ca, precum ai suferit Tu pentru mine, așa să sufăr și eu din iubire către Tine.

Tatăl nostru Carele ești în ceruri

Sfințească-se numele Tău

Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta,

Precum în cer, așa și pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele

Dă-ne-o nouă astăzi

Și ne iartă nouă greșalele noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri

Și nu ne duce pe noi în ispită

Ci ne mântuiește de cel rău.

Amin.

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te!
Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine.

Binecuvântată ești tu întru femei

Și binecuvântat este rodul pântecelui tău

Că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Preasfântă Marie, Maică a Domnului,

Roagă-te pentru noi păcătoșii

Acum și în ceasul morții noastre

Amin.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Și acum și pururea și în vecii vecilor

Amin.

(Trecem la Starea a III-a  cântând:)

Crucea umerii Îți frânge,

Ranele-s pline de sânge.

Dar mai crâncenă durere

Îți fac păcatele mele.

Iisuse, Îți cer iertare,

Dă-mi căință și îndreptare

Ca să plâng al meu păcat,

Și să nu mor neîndreptat.

STAREA A III-A

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ție!


Iisus cade sub greutatea Crucii

Crucea apasă greu pe umerii lui Iisus. Flămând, însetat, acoperit de răni ce încă sângerează, sfârșit de puteri, cade sub povara Crucii. Ostașii îl ridică, i-o pun din nou pe umeri. El nu se plânge, nu cere milă de la nimeni, ci pleacă cu pași clătinători mai departe.

O, Iisuse, eu de multe ori am fost nerăbdător și m-am plâns de necazurile pe care le-am avut. Dă-mi, Iisuse, smerenia și răbdarea Ta, căci Tu ai zis că numai cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui. 

Tatăl nostru carele ești în ceruri

Sfințească-se numele Tău

Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta,

Precum în cer, așa și pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele

Dă-ne-o nouă astăzi

Și ne iartă nouă greșalele noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri.

Și nu ne duce pe noi în ispită

Ci ne mântuiește de cel rău.

Amin.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!

Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine.

Binecuvântată ești tu între femei

Și binecuvântat este rodul pântecelui tău

Că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Preasfântă Marie, Maică a Domnului,

Roagă-te pentru noi, păcătoșii,

Acum și în ceasul morții noastre.

Amin.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

(Trecem la Starea a IV-a cântând:)

O, Fecioară îndurerată,

Mamă binecuvântată,

Primește-mă și pe mine,

Să plâng pe Iisus cu tine.

Să plâng păcatele mele

Ce te-au cufundat în jele,

Ce pe Fiul tău iubit,

Așa crunt L-au chinuit.

STAREA A IV-A


Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ție!


Iisus, purtându-și crucea, se întâlnește cu Preasfânta sa Maică

Fecioara Maria a pornit să-și petreacă Fiul pe calea morții. Câtă durere a simțit sărmana Maică când și-a văzut Fiul iubit acoperit de răni și sânge, încărcat de batjocuri, purtându-și Crucea spre locul de pierzare! Mamă și Fiu se privesc cu nespusă jale, însă inimile Lor se unesc în suferință, pentru mântuirea noastră.

Iisuse Mântuitorule și Maică Fecioară, îmi unesc suferințele mele cu ale voastre. Fie acestea canon de ispășire pentru tot ce am greșit în viață, ca în ziua mutării din această lume să fiu cu cei mântuiți.

Tatăl nostru carele ești în ceruri

Sfințească-se numele Tău

Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta,

Precum în cer, așa și pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele

Dă-ne-o nouă astăzi

Și ne iartă nouă greșalele noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri.

Și nu ne duce pe noi în ispită

Ci ne mântuiește de cel rău.

Amin

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!

Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine.

Binecuvântată ești tu între femei

Și binecuvântat este rodul pântecelui tău

Că ai născut pe Mângâietorul sufletelor noastre.

Preasfântă Marie, Maica Domnului, 

Roagă-te pentru noi păcătoșii

Acum și-n ceasul morții noastre.

Amin.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Acum și pururea și-n vecii vecilor.

Amin.

(Trecem la Starea a V-a cântând):

Când puterile-Ți slăbiră,

Pe Simeon îl siliră

Să-Ți ajute a purta,

Doamne, Crucea Ta cea grea.

O, Iisuse, pentru Tine,

Ajuta-voi pe oricine,

Crucea vieții a purta,

Soarta grea voi ușura.

STAREA A V-A

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ție!

Simeon Cireneul Îl ajută pe Iisus să ducă crucea

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ție!

Iisus tot mai mult slăbește sub greutatea Crucii. Dușmanii Lui se tem că va muri înainte de răstignire și nu se vor putea bucura de chinurile Lui; de aceea, îl silesc pe țăranul Simeon Cireneul să-i ducă Crucea.

Iisuse, eu Ți-aș ajuta bucuros să duci crucea, dar acum nu o mai porți. Poartă însă Cruce grea toți cei necăjiți, bolnavi și săraci. Mă voi sili să-i ajut pe aceștia cât mai mult, pentru că tu ai zis că ceea ce am făcut unuia dintre aceștia, Ție Ți-am făcut și vei răsplăti însutit în ziua judecății.

Tatăl nostru carele ești în ceruri

Sfințească-se numele Tău

Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta,

Precum în cer, așa și pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele

Dă-ne-o nouă astăzi

Și ne iartă nouă greșalele noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri

Și nu ne duce pe noi în ispită

Ci ne mântuiește de cel rău.

Amin.

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te!

Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine.

Binecuvântată ești tu între femei

Și binecuvântat este rodul pântecelui tău

Că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Preasfântă Marie, Maică a Domnului, 

Roagă-te pentru noi, păcătoșii,

Acum și-n ceasul morții noastre.

Amin.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Și acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

(Trecem la starea a VI-a cântând:)

Veronica în grabă merse,

Fața Ta de sânge-o șterse.

Chipul Tău cel preacurat,

Pe maramă l-ai lăsat.

O, Iisuse, dă-mi și mie

Milă și durere vie,

Când Te văd la chinuri dat,

Și cu spini încununat.


STAREA A VI-A


Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ție!


Veronica șterge cu o maramă fața lui Iisus

Veronica cea evlavioasă vede fața lui Iisus plină de sudori, sânge și noroi. Îi este milă de El. Străbate printre soldați și cu marama șterge Fața preasfântă a Domnului. Iisus, ca recunoștință, Își lasă fața întipărită pe pânză.

Iisuse, dă-mi darul ca și eu să am întotdeauna milă față de cei ce sunt în suferință și să mă grăbesc în ajutorul lor. Întipărește fața Ta îndurerată în inima mea, ca amintirea sfintelor Tale patimi să mă păzească de bucuriile păcătoase ale acestei lumi.

Tatăl nostru Carele ești în ceruri

Sfințească-se numele Tău,

Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta

Precum în cer, așa și pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele 

Dă-ne-o  nouă astăzi

Și ne iartă nouă greșealele noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri.

Și nu ne duce pe noi în ispită

Ci ne mântuiește de cel rău.

Amin!

Născătoare de Dumezeu Fecioară, bucură-te!

Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine,

Binecuvântată ești tu între femei

Și binecuvântat este rodul pântecelui tău

Că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Preasfântă Marie, Maica Domnului, roagă-te pentru noi păcătoșii,

Acum și în ceasul morții noastre.

Amin.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Și acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

(Trecem la starea a VII-a cântând:)

Recăderea în păcate

Mult Te doare, Îndurate,

Și-Ți face Crucea mai grea,

Până cazi din nou sub ea.

O, Iisuse, mă întărește,

De căderi noi mă ferește

Ca să stau pân´ la mormânt,

Tot în harul Tău cel sfânt.

STAREA A VII-A

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ție!

Iisus cade a doua oară sub cruce

Simeon duce Crucea până la un loc, iar de acolo înainte, iarțși este pusă pe umerii lui Iisus. El o îmbrățișează și pășește cu ea încet în sus, însă e mult slăbit și cade a doua oară sub greutatea ei. Dușmanii Lui râd, Îl batjocoresc, Îl îmbrâncesc, Îl ridică, Îi pun din nou Crucea pe umeri și-L împing să plece înainte.

O, Iisuse, Ți-a fost grea peste măsură Crucea, dar mai greu a apăsat pe inima Ta iubitoare nerecunoștința, răutatea și păcatele oamenilor. Și păcatele mele au fost cauza suferințelor Tale. Ajută-mă să nu mai cad din nou în ele, ci să fiu statornic în viața creștinească, până în sfârșit.

Tatăl nostru Carele ești în ceruri

Sfințească-se numele Tău,

Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta,

Precum în cer, așa și pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele 

Dă-ne-o nouă astăzi.

Și ne iartă nouă păcatele noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri.

Și nu ne duce pe noi în ispită

Ci ne mântuiește de cel rău.

Amin.

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te!

Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. 

Binecuvântată ești tu între femei

Și binecuvântat este rodul pântecelui tău

Că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Preasfântă Marie, Maica Domnului, 

Roagă-te pentru noi, păcătoșii,

Acum și în ceasul morții noastre. 

Amin.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Și acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

(Trecem la Starea a VIII-a cântând:)

Cine oare nu va plânge,

Văzându-Te în răni și sânge,

Și către moarte mergând,

Fără glas, ca un miel blând.

O, Iisuse, dă-mi putere,

Să plâng chinurile-Ți grele,

Și să plâng al meu păcat,

Pân´a nu fi judecat.

STAREA A VIII-A 

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ție!

Iisus mângâie femeile miloase

Femeile miloase se înduioșează văzând pe Iisus în atâta suferință și încep a-L tângui și a-L plânge. Iisus însă le zice: „Nu mă plângeți pe mine, fiicele Ierusalimului, ci vă plângeți pe voi și pe fiii voștri.” Iisus se gândea la pustiirea Ierusalimului, care a urmat nu peste mult timp.

O, Iisuse, în zadar Te voi plânge pe Tine, dacă nu voi plânge păcatele mele. În zadar voi osândi pe cei ce Te-au osândit, dacă nu voi osândi răutatea mea și nu mă voi îndrepta. Plâng și eu cu femeile Ierusalimului jalnica Ta stare, dar fă să deplâng și mai mult jalnica stare a sufletului meu păcătos.

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri,

Sfințească-se numele Tău.

Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta,

Precum în cer, așa și pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele

Dă-ne-o nouă astăzi

Și ne iartă nouă greșealele noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri.

Și nu ne duce pe noi în ispită

Ci ne mântuiește de cel rău.

Amin.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!

Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine! 

Binecuvântată ești tu între femei

Și binecuvântat este rodul pântecelui tău

Că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Preasfântă Marie, Maica Domnului, 

Roagă-te pentru noi păcătoșii

Acum și-n ceasul morții noastre.

Amin.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Și acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

(Trecem la Starea a IX-a cântând: )

Sub a Crucii grea povară,

Iisus cade-a treia oară.

Pentru ale noastre căderi,

În păcate și greșeli.

Iisuse mult-îndurate,

Dă-mi iertare de păcate

Și canon dă-mi pe pământ,

Până nu plec în mormânt. 

STAREA A IX-A

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ție!

Iisus cade a treia oară sub Cruce

Iisus este tot mai slăbit. Puterile Îl părăsesc și cade a treia oară sub greutatea Crucii. Ostașii însă din nou Îl ridică, Îl înjură, Îl îmbrâncesc îniante, ca să continue drumul, cât mai este până la culme, unde Îl așteaptă chinurile cele din urmă, sub care Își va da sufletul.

Iisuse, ne-ai dat să înțelegem, prin cele trei căderi ale Tale: căderile tinereților, bărbăției și ale bătrâneților noastre. Nefericit este omul care dă diavolului partea cea mai frumoasă a vieții sale. Și mai nefericit este bătrânul care nici cele din urmă zile ale vieții sale nu le dă lui Dumnezeu.

Iisuse, ajută-mă să părăsesc întru totul păcatul și să trăiesc numai pentru Tine.

Tatăl nostru Carele ești în ceruri

Sfințească-se numele Tău

Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta,

Precum în cer, așa și pe pîmânt.

Pâinea noastră cea de toate zilele

Dă-ne-o nouă astăzi.

Și ne iartă nouă greșealele noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri.

Și nu ne duce pe noi în ispită

Ci ne mântuiește de cel rău.

Amin.

Născătoare de Dummezeu Fecioară, bucură-te!

Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine,

Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău

Că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Preasfântă Marie, Maica Domnului, roagă-te pentru noi, păcătoșii,

Acum și în ceasul morții noastre.

Amin.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Și acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

(Trecem la Starea a X-a cântând:)

Popor crunt și ne´ndurat,

Pe Iisus l-ai dezbrăcat,

Lui Mesia cel dorit

Rușinări i-ai pregătit.

Iisuse, Mire ceresc,

Ajută-mă să mă feresc

De gânduri, vorbe spurcate,

De fapte nerușinate.

STAREA A X-A

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ție!

Iisus este dezbrăcat de haine

Sus pe Golgota, Crucea este culcată la pământ și se sapă groapa în care se va împlânta. Câțiva soldați Îl apucă pe Iisus și-L dezbracă. Trăgând cămașa prinsă de răni, sângele pornește în șiroaie pe spatele și brațele lui Iisus.


Iisuse, trupul Tău e încărcat de răni pentru păcatele trupești ale oamenilor. Tu, care hrănești și îmbraci toată făptura, stai dezbrăcat și rușinat. Lumea pune pe trupul său podoabe lucitoare, iar pe Tine a pus răni dureroase. Lumea caută plăceri, însă Ție Ți-a întins dureri.

Tatăl nostru Carele ești în ceruri

Sfințească-se numele Tău,

Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta,

Precum în cer, așa și pe Pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele

Dă-ne-o nouă astăzi

Și ne iartă nouă greșealele noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri.

Și nu ne duce pe noi în ispită

Ci ne mântuiește de cel rău.

Amin.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!

Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine, 

Binecuvântată ești tu între femei

Și binecuvântat este rodul pântecelui Tău

Că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Preasfântă Marie, Maica Domnului, roagă-te pentru noi, păcătoșii,

Acum și în ceasul morții noastre.

Amin.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Și acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

(Trecem la Starea a XI-a cântând:)

Iisus e pe lemn culcat,

Cuie, palmele-I străbat,

Sângele Lui cel preasfânt,

Curge pârâu pe pământ.

Am greșit, Iisuse bune,

Iar Tu suferi pentru mine.

Dă-mi să plâng al meu păcat,

Căci eu sunt cel vinovat.

STAREA A XI-A

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ție!

Iisus este pironit pe Cruce

Iisus este culcat pe Cruce. Oamenii nemiloși Îi intind mâinile; ciocanele bat piroanele colțuroase ce străbat prin palmele și picioarele Lui; sângele curge, Iisus suferă cumplit, dar nu zice nici un cuvânt, nu scoate un vaiet, pentru că vede păcatele noastre și pentru acelea voiește să sufere.

Iisuse, Mielul lui Dumnezeu, cel ce Te-ai dat jertfă pe altarul Crucii pentru păcatele noastre, când cuiele au trecut prin palmele Tale, ai cugetat la faptele rele ale mâinilor noastre și, când alte piroane au străbătut picioarele Tale, Te-ai gândit la căile păcătoase pe care am pornit cu picioarele noastre. Îmi pare rău de toate faptele rele, de toți pașii greșiți ai vieții mele. Am fost un fiu rătăcit, ajută-mă să mă îndrept.

Tatăl nostru Carele ești în ceruri

Sfințească-se numele Tău

Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta,

Precum în cer așa și pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele

Dă-ne-o nouă astăzi

Și ne iartă nouă greșealele noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri.

Și nu ne duce pe noi în ispită

Ci ne izbăvește de cel rău.

Amin.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!

Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine,

Binecuvântată ești tu între femei 

Și binecuvântat este rodul pântecelui Tău

Că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Preasfântă Marie, Maica Domnului,

Roagă-te pentru noi, păcătoșii,

Acum și în ceasul morții noastre.

Amin.

Mărire Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt,

Acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

(Trecem la Starea a XII-a cântând:)

Iisuse preaîndurat,

Trei ceasuri pe Cruce-ai stat,

Trei ceasuri Te-ai chinuit

Până moartea Ți-a sosit.

Eu deplâng a Ta durere,

Îți plâng chinurile grele;

Însă plâng și-al meu păcat,

Ce moartea Ți-a cauzat.

STAREA A XII-A

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ție!

Iisus moare pe cruce

Crucea este ridicată. Iisus se chinuie cumplit, atârnat în trei cuie între cer și pământ, să împace pe Dumnezeu pentru om. Dușmanii se bucură de chinurile Lui Și-L hulesc, iar El se roagă:

„Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac.” După trei ore de chinuri, strigă: „Părinte, în mâinile Tale îmi dau sufletul!” Apoi, plecându-Și capul, moare. Iisuse, Tu, batjocorit, hulit, răstignit pe Cruce, în chinurile morții, Te rogi și ceri iertare pentru ucigașii Tăi. Voi fi răbdător și eu, ca Tine, și mă voi ruga pentru dușmanii mei. Cât ești de bun, că și pe Cruce, la noi, la mântuirea noastră Te gândești. Iisuse, când voi fi și eu în chinurile morții, dă-mi răbdarea și dragostea cu care să spun ultimul cuvânt: „Părinte, în mâinile Tale îmi dau sufletul.”

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri,

Sfințească-se numele Tău,

Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, 

Precum în cer, așa și pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele 

Dă-ne-o nouă astăzi

Și ne iartă nouă greșealele noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri.

Și nu ne duce pe noi în ispită

Ci ne mântuiește de cel rău.

Amin.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!

Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine.

Binecuvântată ești tu între femei 

Și binecuvântat este rodul pântecelui tău

Că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Preasfântă Marie, Maica Domnului, 

Roagă-te pentru noi păcătoșii,

Acum și în ceasul morții noastre.

Amin.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Și acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

(Trecem la Starea a XIII-a cântând:)

Când, Iisuse, ai murit,

Maica Sfântă Te-a jelit.

Cu-ale Ei lacrimi Te-a spălat,

În pânză Te-a înfășurat.

Maică plină de îndurerare,

Fă să dobândim iertare.

De la Fiul Tău preasfânt,

Până suntem pe pământ.

STAREA A XIII-A

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ție!

Iisus este luat de pe cruce

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ție!

Iisus este luat de pe Cruce

După ce Iisus a murit, doi bărbați cucernici, Iosif din Arimateea și Nicodim, au luat trupul de pe Cruce ca să-L înmormânteze. Îndurerata Mamă L-a primit în brațele Ei, I-a spălat fața de sânge, I-a rânduit părul, I-a sărutat rănile sfinte, apoi, împreună cu femeile evlavioase, L-a uns cu mir și L-a învelit în pânză albă.

Iisuse, patul morții Tale a fost Crucea pe care Ți-ai dat sufletul. Și eu voi fi odată pe patul morții, pe care îmi voi da sufletul. Apoi mă vor lua de pe el, mă vor scoate pe ușa casei mele și mă vor duce în mormânt. Iisuse, bunule, și Marie, faceți ca, ducându-mi-se odată, la vremea rânduită, trupul la mormânt, sufletul meu să-l poarte Îngerii spre Cer.

Tatăl nostru Carele ești în ceruri

Sfințească-se numele Tău

Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta,

Precum în cer, așa și pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele

Dă-ne-o nouă astăzi

Și ne iartă nouă greșealele noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri.

Și nu ne duce pe noi în ispită

Ci ne mântuiește de cel rău.

Amin.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!

Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine, 

Binecuvântată ești tu între femei

Și binecuvântat este rodul pântecelui tău

Că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Preasfântă Fecioară, Maica Domnului,

Roagă-te pentru noi păcătoșii,

Acum și în ceasul morții noastre.

Amin.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Și acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

(Trecem la Starea a XIV-a cântând:)

Când sufletul Ți L-ai dat,

Soarele s-a întunecat,

Lumea s-a cutremurat,

Pietrele s-au despicat.

Iar când soarele-a apus 

În mormânt, Doamne, Te-au pus.

Acolo zaci îngropat,

Pentru-al meu mare păcat.

Doamne, noi cu întristare 

Plângem durerile Tale,

Câte-n lume Le-ai purtat,

Până ne-ai răscumpărat.

Iisuse mult îndurate,

Chinuit pentru păcate

Iartă pe toți cei greșiți,

Și ne fă-n veci fericiți.

STAREA A XIV-A

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, mărire Ție!

Iisus este înmormântat

Iosif și Nicodim, luând pe brațele lor trupul lui Iisus, urmați de femeile evlavioase, L-au dus și L-au așezat într-un mormânt nou, tăiat în piatră, iar la intrarea mormântului au pus o lespede mare de piatră. Fecioara Maria L-a petrecut cu inima sfâșiată de durere. I se părea că și inima și-a îngropat-o odată cu Fiul ei scump.

Și eu am o zi, pe care nu o cunosc, o zi în care trupul meu, închis între câteva scânduri, va fi slobozit în mormânt și nu va mai vedea lumina zilei, până la Înviere și Judecată. Privește, suflete, mormântul și dă-ți seama că în acela se sfârșește toată frumusețea, puterea și mărirea lumii acesteia. Iisuse, adu-Ți aminte de mine când vei veni întru Împărăția Ta. Marie, Mama lui Iisus, nu uita de mine și fă, cu rugăciunile Tale ca, atunci când trupul meu se va așeza în mormânt, sufletul să intre în cer.

Tatăl nostru carele ești în ceruri

Sfințească-se numele Tău

Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta,

Precum în cer, așa și pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele

Dă-ne-o nouă astăzi

Și ne iartă nouă păcatele noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri.

Și nu ne duce pe noi în ispită

Ci ne mântuiește de cel rău.

Amin.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!

Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine, 

Binecuvântată ești tu între femei 

Și binecuvântat este rodul pântecelui tău

Că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Preasfântă Marie, Maica Domnului,

Roagă-te pentru noi, păcătoșii,

Acum și-n ceasul morții noastre.

Amin.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Și acum și în pururea și în vecii vecilor.

Amin.

RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE

O, preamilostivule și blândule Iisuse, care prin cumplitele Tale chinuri și prin moartea pe Cruce m-ai mântuit pe mine de osânda și de chinurile cele veșnice ale iadului, Îți ofer această Cale a Crucii, pe care am săvârșit-o întru amintirea sfintelor Tale patimi, pentru sfânta noastră Biserică și pentru episcopii și preoții ei, pentru unitatea Bisericilor, pentru încreștinarea păgânilor și întoarcerea păcătoșilor, pentru pacea lumii și pentru sufletele care se chinuiesc, pentru mine, păcătosul și nevrednicul, și pentru toți aceia pe care vreau să-i cuprind în această rugăciune, în amintirea sfintelor și mântuitoarelor Tale patimi. Dă-mi, preabunule Iisuse, darul ca să-mi îndrept viața și să rămân statornic în bine și în dreapta credință până la moarte, iar când sufletul meu va părăsi această vale a plângerii care este viața pământească, să-L primești, Doamne, în Veșnica Fericire din cereștile Tale lăcașuri. Amin.

Tatăl nostru Carele ești în ceruri

Sfințească-se numele Tău

Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta

Precum în cer, așa și pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele

Dă-ne-o nouă astăzi

Și ne iartă nouă păcatele noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri.

Și nu ne duce pe noi în ispită

Ci ne mântuiește de cel rău.

Amin.

Născătoare de Dumezeu, Fecioară, bucură-te!

Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine.

Binecuvântată ești tu între femei 

Și binecuvântat este rodul pântecelui Tău

Că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Preasfântă Marie, Maica Domnului, 

Roagă-te pentru noi, păcătoșii,

Acum și în ceasul morții noastre. 

Amin.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Și acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin. 

Te așteptăm

De multe zile nu mai avem, zăcând,

decât vești îndepărtate de la tine.

Înăuntru aerul tremură prin voci,

zgomote care îți taie inima; afară picură, o liturghie

cu greierași

peste uitările mărunte

Trecerea

lui Tp.

Mă tupilez, mă agăț de un nasture de-al tău

de la piept;

așa sunt aproape de tot și pot să aștept.

Una câte una se scurg zile și luni.

E o secetă care împiedică pietrele să crape,

doar într-o umbră de gând

țâșnește izvorul

ce trece prin noi și bunici.

Regi desculți peste o țară întinsă, fiecare,

ne lăsăm venele

tăiate copilărește între cioburi

să vadă lumina

înainte.

Există

Există oameni care nu știu, înclinându-se,

dacă să aleagă o floare înaintea ochilor lor

sau un fir de praf;

înșiși ochii li se închid așteptând

o șoaptă.

În adâncuri rotunde crește un puls.

Un zâmbet de schingiuit

așterne parcă în joacă

peste fâșii de carne

șiraguri de rouă:

Acoperă, mamă! Mângâie, tată!

O albină îmi explică

Trandafirii roșii înfloresc în grădină -

e vremea lor. Niciodată nu voi înceta să mă rog lui Dumnezeu

să îmi dăruiască 

să te pot iubi.

La marginea petalelor cuvintele sunt fade,

înăuntrul bobocului înmiresmează lumea neștiute -

e vremea lor. Niciodată nu voi înceta să mă rog lui Dumnezeu

să îmi dăruiască

să te pot iubi.

Pentru că niciodată nu pot spune: e deajuns. Niciodată nu pot trece

grosolan, peste slăbiciunea mea, ca și cum nu ar fi.

O albină îmi explică toate acestea, desenând cu piciorușele 

conturul fiecărui boboc,

ignorând toate florile deschise.

Psalmul 33

5 mai, prăznuirea Sfântului Mare Mucenic si Cuvios Efrem cel Nou

La 5 mai 1526, la ora 9 dimineața și-a sfârșit viața în urma unui îndelungat și deosebit de plin de cruzime martiriu Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou. .

Sfinte și Mare Mucenice Efrem, pentru marea ta dragoste și milostivire în fața neputințelor și slăbiciunilor noastre, în fața luptei continue pe care poporul creștin o duce cu tot răul ce vrea să distrugă omul și toată opera lui Dumnezeu, rău care totuși e cu adevărat neputincios, îndură-te de noi și roagă-te lui Iisus Hristos pe care l-ai cinstit în mod neasemănat cu însuși sângele și însăși carnea ta, ca încununare a unei vieți petrecute în rugăciune și asceză, covârșită de dragostea lui Dumnezeu, să ne ierte pe toți de toate greșelile noastre și să ne ajute la tot pasul să găsim calea cea îngustă către Împărăția Cerurilor!

Icoana e luată de pe blogul dositeea.blogspot.com

Olga Greceanu - O femeie-pictor de altadata

Meditație asupra învierii (Olga Greceanu)

MEDITAŢIE ASUPRA ÎNVIERII: “Moartea de martir de bunăvoie a Apostolilor e cea mai bună dovadă a Învierii şi cea mai elocventă dovadă istorică. Sînt două teme care se susţin: Învierea a dat credinţa puternică a Apostolilor, tocmai după ce credinţa lor scăzuse pînă la mîhnire, iar a doua, moartea Apostolilor pentru Numele lui Hristos confirmă Învierea. Ce a intervenit ca să schimbe frica Apostolilor în entuziasm pînă la moarte? Învierea. Învierea lui Hristos nu e numai un fapt metafizic, un fapt supranatural, învelit în nesiguranţă, în presupuneri, ci e un fapt istoric. […]

 

 

Lumea s-a transformat pentru că nişte simpli pescari din Galileea, greoi cu mintea, au văzut cu ochii lor Învierea Fiului lui Dumnezeu. Ei au avut puterea de a aduce la picioarele crucii pe filosofii păgîni, care ţineau în mîini cultura lumii, pe senatori, pe toţi oamenii mari ai zilei şi pe preoţii templelor păgîne. Ei au răsturnat pe zeii milenari de pe Muntele Olimpului tot cu simplele cuvinte: «A înviat Hristos, noi L-am văzut după Înviere…» […] Ei au propovăduit cu inima, cu entuziasmul pe care îl dă adevărul. […] Tăria creştinismului stă pe această puternică temelie: a înviat Hristos, vom învia şi noi pentru o viaţă veşnică, deci trebuie să luptăm pentru a o cîştiga şi a nu face zadarnică ispăşirea lui Hristos, căci El a ispăşit pentru fiecare om.

 

 

Noi nu L-am văzut pe Iisus înviat, dar cînd Apostolii L-au văzut înviat şi cînd, pentru această susţinere că L-au văzut, au primit o viaţă de cerşetori prigoniţi şi moartea chinuită pe care chiar o propovăduiau, cum putem să ne mai îndoim de adevărul Învierii şi să nu strigăm, cu toată puterea sufletului nostru: «HRISTOS A ÎNVIAT!» ?

Olga Greceanu, Meditaţii la Evanghelii

sursa: Scrisoarea de Paști a Alianței Famiilor din România din 15 aprilie 2012 (de Sfintele Paști)

 

 

Hristos a înviat!

Hristos a înviat! Sfintele Paști să vă aducă lumina cea dumnezeiască în suflete, bucurie și pace!

Apariție editorială: "Nu hrăni cancerul! Alimentaţia este aliatul tău împotriva cancerului”

Semnalez aici o apariție cu cea mai mare probabilitate foarte interesantă: "Nu hrăni cancerul! Alimentaţia este aliatul tău împotriva cancerului.", editura Christiana, 2012. Autori: Pavel Chirilă, Mădălina Popescu şi Cristela Georgescu.


link youtube:


http://youtu.be/cLBoKDRAoaE