O, Doamne și Dumnezeul meu, astăzi stau osândit înaintea feței Tale celei sfinte și-mi mărturisesc nevrednicia și neputința și nestatornicia mea și sărăcia mea cea mare; pentru aceasta, o Izvor dulce și Noianul milei, mă rog să deschizi stavilele cerului și să reverși peste mine bunătățile milostivirii Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng și să spăl și să luminez sufletul meu de împuțiciunea păcatelor cu o pocăință tare și adevărată; și la aceasta îți aduc mijlocitor pe Îninte Mergătorul Ioan să Te roage să-mi dai darul acesta, către care zic: O, învățătorul al pocăinței și făclie luminată a soarelui celui de taină, al lui Hristos Dumnezeu, primește ticăloasa mea rugăciine: o, mărite proorocule, care ești mai mare decât toți proorocii, precum Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Evanghelie, tu cel ce ai dezlegat legăturile stârpiciunii părinților tăi, tu carele ai arătat pe Stăpânul Hristos la popor, tu carele L-ai botezat în Iordan și ai văzut cerurile deschizându-se, tu carele ai auzit glasul cel părintesc și ai văzut Duhul Sfânt pogorându-se peste Dânsul ca un porumb, tu ascultă cererea, aprinde făclia păcătosului meu suflet și mă luminează cu darul tău, pentru că eu sunt spurcat cu gândurile mele cele rele și grozave, de vreme ce am răpus părinteasca mea moștenire și m-am făcut asemenea cu dobitoacele cele nepricepute și pasc împreună cu ele, ticălosul, la aceste pământești, fără de a gândi vreodată la cele cerești; adevărat, îngere pământesc al lui Dumnezeu și omule ceresc, eu am covârșit pe toți oamenii întru răutăți și întru lucrurile cele necuviinciioase, și pururea mă tăvălesc în tina păcatului, și n-am rămas nici zi, nici ceas, nici clipă de ceas în voia lui Dumnezeu, ci am făcut numai voia vrăjmașului meu, legat și tras de dânsul cu voia mea, ca Samson cu cei străini de neam și mort în groapa poftelor mele cele rele, ca odinioară Olofern, care era mai mult beat de pofta sa cea rea, decât de vinul ce i-a dat înțelepta și viteaza Iudita, care ca pe un nevrednic vieții l-a omorât; ci te rog înviază-mă cu mijlocirea ta de această moarte, tu care stai în cer înaintea Celui fără de moarte și veșnicului Judecător, făcându-L să se milostiveasă asupra mea; ca cela ce ai multă îndrăzneală la dragostea Lui, întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat, și strică gandurile mele cele rele și mă întărește să săvârșesc viața mea pe calea cea bună a lui Dumnezeu; și precum în viață învățai poporul cu limba ta, așa și acum învață-mă și pe mine cu darul tău și luminează mintea mea în poruncile Domnului și depărtează de la mine toate împotrivirile sufletului și mă mântuiește de veșnica muncă și mă învrednicește împărăției cerurilor întru care te bucuri, pentru ca să laud și să măresc numele tău cel sfânt; o, proorocule și botezătorule, scrie cuvintele mele în inima ta și însemnează-le pe ale tale întru a mea, pentru ca să țin minte și să le păzesc pînă voi săvârși viața mea; și să stai lângă mine la ceasul morții mele, pentru ca să mă păzești de tot păcatul și să mă aduci pocăit înaintea Stăpânului meu Dumnezeu; roagă-te încă și pentru toată lumea, să dea Dumnezeu creștinilor ajutor, și celor vii, și celor morți; să-i odihnească de nevoile cele multe și ca un Preaputernic să le dăruiască toate cele trebuincioase și să-i învrednicească împărăției Sale. Amin.
(Rugăciunea e preluată din „Carte de rugăciuni”, tip. cu binecuvântarea ÎPS Teofil Herineanu, arhiepiscopul Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, Cluj, 1976)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu