Doamne atotțiitorule, Cuvinte al Tatălui celui fără de început și însuți Dumnezeu desăvârșit, Iisuse Hristoase, Care pentru îndurările milei Tale celei neasemănate niciodată nu te desparți de robii Tăi, ci pururea Te odihnești întru ei, nu mă părăsi pe mine robul Tău, Împărate întru tot sfinte, ci-mi dă mie, nevrednicului, bucuria mântuirii Tale și-mi luminează mintea cu lumina cunoștinței Evangheliei Tale. Sufletul meu îl leagă cu dragostea crucii Tale. Trupul meu cu nepătimirea Ta îl împodobește. Gândurile mele le împacă. Picioarele mele le ferește de alunecare. Nu mă pierde cu fărădelegile mele, Preabunule Doamne, ci mă ispitește, Dumnezeule, și cunoaște inima mea, caută și află cărările mele și de mă aflu pe calea fărădelegii, abate-mă de la ea și mă îndreptează pe calea cea veșnică. Că Tu ești calea și adevărul și viața și Ție slavă îți înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu