am trăit atâția ani
dar încă nu știu să vorbesc
m-am rugat doar cu buzele
pe gratii de gând
pentru liniște
totuși ea m-a văzut mai adânc
și-a trimis porumbeii
pentru a-mi simți
delimitările
nu știu cum s-au putut întoarce cu verdeață în triunghiuri zburând
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu