n-am făcut niciodată nimic
doar câte o zbatere de aripi mă face
să tresar
înmormântată până la jumătatea inimii sub gheaţă
aştept căldura Ta
ca un prunc ce aşteaptă deschiderea mamei
eu mă strâng înspre semnul arsurii trecute
Tu din nou şi din nou mă deschizi în senin
2008-06-29/2010-05-16
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu