E un dar când trupul devine
o dorire de aripi ușoară, fierbinte
și toate gândurile valorează
infinit mai puțin
decât o linguriță rătăcită sub prag
din serviciul celor douăsprăzece
în curând înlocuită de una
neasemuit de frumoasă
filigran de umbra până la pământ
a unor ochi foarte mari
prelinsă printre stele.
E bine să fii mic ca un fulg
în timp ce împingi bicicleta
de pe care tocmai ai căzut,
să privești îndepărtat prin corola strălucitoare a pielii
la prietenii tăi ce dintr-odată au umplut
casa cea străveche
cu ramuri argintii de isop.
marți, 11 mai 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu