iubirea

roagă-te pentru mine

iubirea e frică, da, frică
îţi cuprinde toată fiinţa
ca un bandaj uriaş
o rană infectată

nu e muzica ascuns descompusă din surdină
nu e parfumul dulceag
nu e metafora umflată
de importanţa de sine

roagă-te pentru cea din urmă fiinţă de pe pământ
o târăsc după mine peste pietre ascuţite
hurducăind-o la fiecare gest de copil
mai demult s-a întâmplat să îşi vândă sufletul
la o tarabă de vise
dar îngerul fricii a apucat-o de păr
şi a scos-o din mocirlă

dar această biată fiinţă
nu a învăţat între timp să iubească
lipsa lacrimilor ei
s-a prefăcut într-o stranie pădure
de stâlpi contorsionaţi şi sterili

o, şopteşte îngerul
tamponându-şi cu o mână obrazul
o, de ar plânge această biată făptură
de genunchii ei s-ar pleca
de ochii i s-ar umple de
izvoare în care să spăl rănile
tuturor iubiţilor oameni
ai ei