Rugăciune a Sf Vasile cel Mare (la Catisma a șaptesprezecea)

Stăpâne, Doamne, Atotputernice și Făcătorule a toate, Părintele îndurărilor și Dumnezeul milei, Cel ce ai zidit pe om din pământ și l-ai arătat după chipul și asemănarea Ta, ca și prin el să se slăvească pe pământ marea cuviință a numelui Tău și care fiind căzut prin călcarea poruncii Tale, l-ai zidit iarăși a doua oară, spre mai bine, prin Hristosul Tău, și l-ai suit la ceruri, îți mulțumesc, că ai înmulțit spre mine slava Ta și nu m-ai dat vrăjmașilor mei, care caută să mă tragă cu totul în jos, în prăpastia iadului, nici nu m-ai lăsat să pier întru fărădelegile mele. Deci acum, mult-Milostive și Iubitorule de bine, Doamne, Cel ce nu voiești moartea păcătosului, ci aștepți întoarcerea lui, ca să-l primești, Cel ce ridici pe oamenii cei căzuți și tămăduiești pe cei zdrobiți, întoarce-mă și pe mine la pocăință și căzut fiind, mă ridică, și zdrobit fiind, mă vindecă. Adu-ți aminte de îndurările Tale și de bunătatea Ta cea veșnică și nemărginită și uită fărădelegile mele cele nenumărate pe care le-am săvârșit cu cuvântul și cu fapta și cu gândul; dezleagă împietrirea inimii mele și-mi dă lacrimi de umilință pentru curățirea întinăciunii cugetului meu! Ascultă, Doamne! Ia aminte, Iubitorule de oameni! Milostivește-te, îndură-te și izbăvește ticălosul meu suflet de tirania patimilor ce domnesc în mine! Să nu mă mai bântuiască păcatul și diavolul cel vrăjmaș să nu mă mai vateme, nici să mă ducă la voile lui, ci răpește-mă cu mâna Ta cea tare de sub stăpânirea lui și împărățește Tu întru mine, Bunule și Iubitorule de oameni, Doamne. Să fiu cu totul al tău, binevoind să viețuiesc de acum după voia Ta! Prin negrăita Ta bunătate dă-mi curățire inimii, pază gurii, îndreptare faptelor, cuget smerit, pace gândurilor, liniște puterilor mele sufletești, bucurie duhovnicească, dragoste curată, îndelungă-răbdare, bunătate, blândețe, credință nefățarnică și înfrînare prea cuprinzătoare, și mă umple de roadele tuturor bunătăților cu darul Preasfântului Tău Duh. Să nu mă iei la jumătatea zilelor mele, nici să-mi răpești sufletul neîndreptat și nepregătit: ci fă-mă desăvîrșit cu desăvîrșira Ta și așa mă scoate din viața aceasta, ca trecînd cu darul Tău fără de opreală începătoriile și stăpâniile întunericului, să văd și eu frumusețea cea negrăită a slavei Tale celei neapropiate, împreună cu toți sfinții Tăi, întru care s-a preaslăvit și s-a cinstit, întru tot cinstitul și de mare cuviință numele Tău, în veci. Amin.