Rugăciune a Sf Vasile cel Mare (la Catisma a nouăsprezecea)

Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Cel ce cu patimile Tale ai vindecat patimile mele și cu rănile Tale ai tămăduit rănile mele, dăruiește-mi lacrimi de umilință mie, celui ce mult Ți-am greșit! Împrumută trupului meu din mireasma trupului Tău celui de viață făcător și îndulcește sufletul meu cu cinstit Sângele Tău, de amărăciunea cu care m-a adăpat potrivnicul. Înalță către Tine mintea mea cea târâtă în jos și mă ridică din prăpastia pieirii! Că nu am pocăință, nu am umilință, nu am lacrimi de mângâiere, care întorc pe fii la moștenirea lor. Întunecat sunt la minte de patimile lumești, nu pot căuta spre Tine la durere, nici nu mă pot înfierbânta cu lacrimile dragostei celei către Tine. Dar, Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Vistieria bunătăților, dăruiește-mi pocăință desăvârșită și înnoiește iarăși în mine întipărirea chipului Tău! Deși eu Te-am părăsit, Tu însă nu mă părăsi! Ieși de mă caută și mă întoarce iarăși la pășunea Ta, numărându-mă iarăși cu oile cele alese ale Turmei Tale! Hrănește-mă și pe mine împreună cu dânsele, cu verdeața dumnezeieștilor Tale Taine, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.